Planul olandez lasă gol în gaze

Guvernul olandez ia în calcul să reducă ținta de umplere a depozitelor de gaze de la 80 % la aproximativ 65 %. Diferența înseamnă circa 21 TWh de gaze care nu ar mai fi stocate înainte de iarnă (NOS). Ministrul climei, S. van Veldhoven-Van der Meer, a spus că executivul de la Haga a primit din partea Comisiei Europene solicitarea de a coborî țintele, pentru a reduce presiunea asupra prețurilor la gaze. Calculul este simplu: prețuri mai mici acum, dar o rezervă de siguranță mai subțire la iarnă.

De ce umplerea depozitelor poate împinge prețurile în sus

Piața europeană a gazelor funcționează sezonier. Furnizorii cumpără gaze vara, când cererea și prețurile sunt de obicei mai mici, le injectează în depozite subterane, apoi le extrag iarna, când consumul crește odată cu încălzirea locuințelor (Tagesschau). Modelul economic depinde de diferența dintre prețul de achiziție de azi și prețul de vânzare așteptat pentru iarna următoare.

În 2026, această diferență aproape a dispărut. Prețurile sunt deja ridicate, sub presiunea luptelor din apropierea Strâmtorii Hormuz și a competiției cu cumpărătorii asiatici pentru GNL, adică gaz natural lichefiat transportat cu nave-cisternă. Companiile care cumpără acum riscă să nu-și recupereze banii în iarnă (Gasunie).

Când firmele private nu mai umplu voluntar depozitele, intervin guvernele. Olanda a autorizat compania publică EBN să stocheze până la 80 TWh dacă piața nu livrează suficient (Tweede Kamer PDF). Germania se află în aceeași situație. Problema este că achizițiile publice simultane, în mai multe state, împing în sus prețul TTF, Title Transfer Facility, hub-ul olandez unde se formează principalul preț angro al gazelor din Europa. Contractul TTF pentru octombrie a atins intraday 70,85 €/MWh la 31 august, față de aproximativ 29 €/MWh la începutul anului (Euronews, StorageCurve).

Comisia Europeană a creat deja o marjă pentru astfel de situații. Un amendament din 2025 la regulamentul UE privind stocarea gazelor păstrează pragul legal de 90 %, dar permite statelor membre să coboare cu până la 10 puncte procentuale în piețe dificile, cu o posibilă reducere suplimentară de 5 puncte prin decizie a Comisiei (EUR-Lex). În iulie, Grupul de coordonare pentru gaze al Comisiei a confirmat că un nivel de 80 % ar fi suficient pentru iarnă (European Commission).

Întrebarea celor 21 TWh

La nivelul UE, 15 puncte procentuale de stocare înseamnă aproximativ 170 TWh raportat la capacitatea totală a blocului, de 1.130 TWh (Global Energy Flow). Miza este importantă pentru că gazul din depozite acoperă de regulă 25–30 % din consumul european de iarnă (IEU Monitoring). Mai puțin gaz în subteran înseamnă mai puțin spațiu de manevră în cazul unui val de frig.

Germania este piesa centrală a rezervei europene. Deține aproximativ o cincime din capacitatea de stocare a UE, dar la începutul lui septembrie depozitele sale erau pline doar în proporție de 53 %. Le Monde a relatat că terminalele germane de GNL ar putea acoperi abia 10 % din necesarul clienților într-o zi de vârf de iarnă (Le Monde, NexusEuropa). Dacă Germania intră în iarnă cu stocuri insuficiente, va concura mai agresiv pentru aceleași cargouri de GNL, iar competiția se va vedea în prețul TTF plătit de gospodăriile olandeze.

Cine câștigă, cine plătește

Familiile olandeze sunt cele mai expuse imediat. Oxford Economics a constatat că prețurile angro ale gazelor se transmit aproape instantaneu în facturile consumatorilor din Olanda, comparativ cu câteva luni în Franța și Spania și aproape un an în Germania (Euronews). Dacă țintele mai joase răcesc TTF în această toamnă, gospodăriile olandeze vor beneficia primele. Dacă stocurile scăzute mențin prețurile sus în timpul iernii, tot ele vor plăti primele.

Industria suportă un risc mai adânc. Sebastian Heinermann, directorul general al INES, a avertizat că, dacă depozitele germane rămân la niveluri reduse și iarna este rece, companiile ar putea fi obligate să taie producția, pe măsură ce costul gazelor depășește ce pot absorbi (Tagesschau). Analiștii Goldman Sachs au avertizat că o iarnă rece, care ar forța Europa să concureze cu Asia pentru GNL rar, ar putea împinge TTF pentru decembrie peste 100 €/MWh, nivelul la care cumpărătorii europeni ar plăti suficient pentru a atrage cargouri dinspre porturile asiatice (RMF24).

Gasunie, operatorul public olandez, a formulat cel mai direct compromisul. Ținta sa de 115 TWh a fost concepută pentru cea mai grea iarnă din ultimii 30 de ani, iar fără măsuri suplimentare Olanda ar fi „insuficient pregătită” pentru un astfel de scenariu (Gasunie). Decizia nu este încă finală (NOS). Logica ei este însă clară: țintele mai joase sunt mai întâi o politică de preț și abia apoi o reducere a asigurării. Ce își vor aminti alegătorii depinde de vremea din ianuarie.