E3 fixează cinci condiții pentru Ucraina

Regatul Unit, Franța și Germania au publicat duminică cinci condiții pentru încheierea războiului declanșat de Rusia în Ucraina. Documentul este cea mai detaliată poziție europeană de negociere de la începutul invaziei la scară largă și a fost construit într-un format care ocolește deliberat mecanismul propriu de politică externă al Uniunii Europene.

Summitul de la Londra i-a reunit pe premierul britanic Keir Starmer, președintele francez Emmanuel Macron, cancelarul german Friedrich Merz și președintele ucrainean Volodimir Zelenski, în formatul „E3+Ucraina”. Niciun oficial al UE nu a participat. Niciun alt stat membru nu a fost invitat. În aceeași zi, șefa diplomației europene, Kaja Kallas, prezida în Cipru o reuniune a miniștrilor apărării din UE.

Ce cer condițiile

Declarația comună formulează cinci cerințe. Prima este încetarea imediată a focului, cu linia actuală a frontului folosită ca punct de plecare pentru negocieri, nu ca frontieră permanentă. Ucraina își păstrează dreptul de a-și alege alianțele, o trimitere directă la posibilitatea unei viitoare aderări la NATO.

Cele trei guverne promit garanții de securitate obligatorii juridic, inclusiv o forță multinațională pe teren după stabilizarea armistițiului, pe baza angajamentelor asumate de Berlin în decembrie 2025 și de Paris în ianuarie 2026. Activele înghețate ale băncii centrale ruse ar urma să rămână blocate până când Moscova plătește reparații (SCMP, n-tv).

Al cincilea punct are cea mai mare greutate politică. Orice acord de pace care atinge structurile UE sau NATO ar avea nevoie de aprobarea statelor membre ale Uniunii și a aliaților din NATO. În practică, acest lucru introduce un veto european structural asupra oricărui aranjament bilateral între Washington și Moscova. După luni de convorbiri Trump-Putin, un armistițiu eșuat în mai și atacuri rusești cu drone care au încălcat chiar armistițiul anunțat de Moscova, liderii E3 încearcă să fixeze în scris riscul de care se tem: un acord final prezentat europenilor ca fapt împlinit.

De ce trei capitale, nu douăzeci și șapte

Formatul E3 există pentru că Regatul Unit a ieșit din UE, dar rămâne, alături de Franța, unul dintre cei mai mari actori militari ai Europei. Un summit complet al Consiliului European, unde cei 27 de șefi de stat sau de guvern stabilesc direcția blocului, ar cere consens, iar Ungaria și Slovacia sunt poziționate pentru obstrucție. Trei capitale pot acționa mai rapid și pot fixa cadrul înainte ca acesta să fie diluat.

Viteza are însă un cost. Polonia, cel mai ferm aliat est-european al Ucrainei și statul UE cu cele mai mari cheltuieli de apărare ca pondere în PIB, nu a avut loc la masă. Formatul transformă două treimi dintre statele membre ale UE în spectatori ai unei decizii care va defini securitatea europeană pentru o generație.

Merz a ajuns la Londra cu o marjă de negociere redusă. Cu două săptămâni înaintea summitului, Zelenski i-a respins public propunerea centrală pentru viitorul european al Ucrainei, o „aderare asociată” fără drept de vot, pe care a numit-o „nedreaptă”. Totuși, Merz a semnat declarația comună care reafirmă dreptul Ucrainei de a-și alege alianțele și promite garanții de securitate obligatorii. Diferența dintre ceea ce Germania oferă bilateral și ceea ce acceptă în limbaj comun arată cum formatul E3 poate ascunde poziții mai slabe în spatele unei formule colective mai ferme.

Testul care urmează

Declarația este un document politic, fără forță juridică obligatorie. Nu angajează niciun parlament și nu creează obligații executabile. Rusia nu a răspuns formal, deși Putin a respins înaintea summitului oferta de pace a lui Zelenski, calificând-o drept nesinceră.

Testul real va veni la summitul NATO de la Ankara, din 7-8 iulie, unde poziția E3 se va întâlni cu preferințele de negociere ale Washingtonului și cu pârghiile Turciei ca gazdă. Dacă acest format devine permanent, Politica externă și de securitate comună a UE, sistemul prevăzut de tratate pentru a da Europei o voce unitară în exterior, se reduce la un mecanism tehnic pentru sancțiuni și reconstrucție. Trei capitale ar stabili direcția politică. Celelalte douăzeci și patru ar pune-o în aplicare.