Electrolux taie 1,719 locuri în Italia

Ultimele hote de bucătărie vor ieși de pe linia de producție de la Cerreto d'Esi înainte de decembrie. Toți cei 170 de angajați ai fabricii Electrolux din regiunea italiană Marche își vor pierde locurile de muncă după mutarea producției în Polonia. Pe 11 mai, compania suedeză a anunțat 1.719 concedieri în cinci unități din Italia, reducând numărul angajaților de la 4.500 la circa 2.800 (Il Fatto Quotidiano, MarketScreener). Cu doar câteva săptămâni înainte, Electrolux închisese și fabrica din Jászberény, Ungaria, unde alte 600 de locuri de muncă au dispărut.

Restul industriei se mișcă în aceeași direcție. BSH, divizia de electrocasnice a grupului Bosch-Siemens din Germania, închide două fabrici, cu 1.400 de posturi eliminate până în 2028. Beko, grupul turc, a închis unități în Italia, Polonia și Regatul Unit. Haier, compania chineză, a închis fabrica istorică Candy de lângă Milano. Producția Samsung din Polonia ar urma să scadă cu 30 % anul acesta. Industria europeană a electrocasnicelor mari, fabricile care produc mașini de spălat, frigidere și cuptoare, se golește treptat de conținut industrial.

Diferența de costuri care nu mai poate fi acoperită

Cifrele prezentate de Electrolux Ministerului Industriei din Italia sunt directe. Costul muncii în fabricile din Europa de Vest este de aproximativ 37 euro pe oră. În Turcia: 9 euro. În China și Thailanda: 5 euro. Electricitatea industrială costă circa 204 euro pe megawatt-oră în Europa de Vest, față de 77 euro în Turcia. Oțelul laminat la rece, tabla din care se face tamburul unei mașini de spălat, costă în Europa cu 31 % mai mult decât echivalentul chinezesc (Il Fatto Quotidiano). Agenția Internațională pentru Energie confirmă tabloul general: electricitatea industrială din UE este, în medie, aproximativ de două ori mai scumpă decât în SUA și cu aproape 50 % peste nivelul din China.

Piața pe care o deservesc aceste fabrici se contractă la rândul ei. Vânzările europene de electrocasnice au coborât de la 90 mil. de unități în 2020 la 83 mil. în 2025 (Quotidiano.net).

Producătorii asiatici și-au dublat cota de piață în Europa, de la 15 % la aproape 30 % în ultimul deceniu. Numai producția italiană de electrocasnice a căzut de la 30 mil. de unități în 2010 la sub 10 mil. în prezent (Il Foglio). Mai puțini cumpărători, mai mulți competitori, costuri mai mari. Ecuația împinge într-o singură direcție.

Declarații dure, instrumente puține

Ministrul italian al industriei, Adolfo Urso, a numit planul Electrolux „inacceptabil” și a cerut retragerea lui. Trei sindicate ale metalurgiștilor au organizat o grevă de opt ore. Dar guvernul are puține instrumente la dispoziție. Golden Power, mecanismul italian de verificare a investițiilor străine, nu se aplică, pentru că nu are loc nicio schimbare de proprietate. Următoarea reuniune ministerială este programată pentru 15 iunie. Electrolux nu și-a schimbat poziția.

Aceleași presiuni fisurează nucleul industrial al Germaniei. Gesamtmetall, federația patronală din industria metalurgică, estimează până la 150.000 de locuri de muncă pierdute în sectorul metalurgic și electric doar în 2026. IG Metall, cel mai mare sindicat industrial german, vorbește despre „un pericol structural pentru baza noastră industrială”.

Bruxelles-ul are instrumente, dar acestea nu ating direct problema. Clean Industrial Deal, principalul răspuns al UE la pierderea de competitivitate, sprijină sectoare din amonte, precum oțelul, chimia și aluminiul. Asamblarea electrocasnicelor nu se află pe listă. Noul tarif industrial subvenționat pentru electricitate din Germania, aprobat de Comisia Europeană în aprilie, ar aduce economii estimate la sub 10 % din costurile totale cu energia electrică. Diferența este insuficientă când rivalii plătesc de trei-patru ori mai puțin pentru energie.

Mai există și uniunea vamală UE-Turcia, acordul comercial care permite circulația fără taxe vamale a bunurilor între cele două piețe. Electrocasnicele produse în Turcia intră în Europa cu tarif zero, în timp ce fabricile turcești nu suportă costurile prețului carbonului, ale taxelor pe energie sau ale reglementărilor muncii din UE. Arçelik, grupul turc care controlează acum Beko, produce la o fracțiune din costurile europene și livrează liber pe piața UE.

Polonia, care concentrează acum 39 % din producția UE de electrocasnice mari, atrage încă investiții. Dar avantajul său de cost se erodează rapid. Costurile cu forța de muncă au crescut cu 7,7 % față de anul anterior la finalul lui 2025, prețurile industriale la electricitate sunt printre cele mai ridicate din UE, iar Electrolux mută deja locuri de muncă din servicii de la Cracovia în India (Gazeta.pl).

Bruxelles-ul direcționează miliarde către tehnologii curate și semiconductori. Fabricile care produc electrocasnicele din locuințele europenilor dispar discret de pe continent, iar sectorul nu pare să fie pe lista de priorități a nimănui.