Coridorul balcanic de gaze se extinde

Unsprezece operatori de transport al gazelor, adică firmele care administrează rețelele naționale de conducte, din nouă țări au semnat la Salonic, pe 4 septembrie, un acord de cooperare pentru extinderea Coridorului Vertical de Gaze către Balcanii de Vest (Novini.bg, Powergame). Coridorul nu este o singură conductă, ci o succesiune de rețele naționale, interconectoare transfrontaliere și terminale GNL, legate prin acorduri bilaterale. Pentru statele fără ieșire la mare din sud-estul Europei, aceasta este ruta prin care speră să înlocuiască gazul rusesc înainte ca termenele legale ale UE să intre în vigoare în 2027. Deocamdată, însă, extinderea rămâne în bună măsură o hartă a intențiilor: o parte dintre conductele pe care se bazează nu există încă.

Legăturile din sud funcționează

La punctul de intrare al coridorului, infrastructura este reală și folosită comercial. Terminalul Alexandroupolis din Grecia, o unitate plutitoare care transformă gazul natural lichefiat transportat pe mare în gaz ce poate intra în conducte, funcționează de la sfârșitul lui 2024 și are o capacitate de 5,5 mld. metri cubi pe an (Adevarul). Terminalul mai vechi de la Revithoussa, lângă Atena, are aproape toate sloturile de descărcare rezervate până în 2040 (OT, Serbia Energy). Comercianții tratează această rută ca pe una utilă pe termen lung.

Mai la nord, în Bulgaria, interconectorul IGB a transportat peste 39 mil. MWh de la intrarea în operare (ICGB). După cum am scris în iulie, traderii au rezervat 46 % din capacitatea disponibilă la granița greco-bulgară pentru mai mulți ani, un semn că ruta are deja o bază comercială serioasă (To Brief).

Bulgaria este blocajul pe termen scurt. Bulgartransgaz a finalizat la 1 septembrie instalarea unei conducte duble pe tronsonul aglomerat dintre Kulata și Kresna, ceea ce permite un flux mai mare spre nord. Modernizarea mai importantă, care ar aproape dubla capacitatea la granița cu România, până la 9,4 mld. metri cubi pe an, depinde însă de lucrări suplimentare programate până în 2027-2028 (Economic.bg, Jurnalul).

Dincolo de Bulgaria, Republica Moldova a început să vândă drepturi limitate în timp pentru traderii care vor să transporte gaze prin rețeaua sa către depozitele ucrainene. O rezervare record din martie 2026 a blocat 25.500 MWh pe zi pe una dintre rute (Moldpres). Volumele sunt mici, dar arată că gazul poate circula prin întregul lanț.

Ramura către Balcanii de Vest este încă mai ales pe hârtie

Semnarea de la Salonic a adus în grup operatorul nord-macedonean NOMAGAS și compania sârbă Transportgas Srbija. La o reuniune din iulie, la Atena, operatorii discutaseră capacitățile disponibile, regulile tarifare și calendarele pentru fiecare punct de trecere a frontierei, precum și crearea unui grup comun de lucru (Gastrade).

Grecia și Macedonia de Nord construiesc un interconector de 123 km între Nea Mesimvria și Negotino, finanțat de Banca Europeană de Investiții și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (NOMAGAS). La nord de acesta, NOMAGAS a atribuit un contract de 29,4 mil. euro pentru tronsonul său de 22,4 km al legăturii cu Serbia, cu termen de finalizare în trimestrul al patrulea din 2028 (Balkan Green Energy News). Pentru secțiunea sârbă, de aproximativ 144 km, nu există același nivel de detaliu public privind contractarea.

Serbia concentrează tensiunea principală a coridorului. Srbijagas a rezervat 300 mil. metri cubi pe an la Alexandroupolis pentru zece ani (Vreme). Rezervarea este reală, dar acoperă aproximativ o zecime din consumul anual al Serbiei. În paralel, Belgradul continuă să prelungească acorduri de aprovizionare pe termen scurt cu Gazprom (Enerdata). Coridorul îi oferă Serbiei o pârghie de negociere, nu încă o sursă alternativă completă.

Cine câștigă, cine plătește

Regulamentul UE privind eliminarea treptată a gazului rusesc, adoptat în ianuarie 2026, interzice contractele pe termen lung pentru GNL rusesc din ianuarie 2027 și stabilește eliminarea gazului livrat prin conducte până la sfârșitul lui 2027 (European Commission, European Parliament). Acesta este motivul pentru care coridorul a devenit urgent.

Grecia și Bulgaria câștigă statut de hub și venituri din tranzit. România câștigă de două ori: acum ca țară de tranzit, iar ulterior ca producător, după ce zăcământul offshore Neptun Deep din Marea Neagră ar urma să înceapă producția în 2027 (OMV). Macedonia de Nord trece de la o piață capăt de linie la un posibil stat de tranzit.

Ungaria și Slovacia se află la marginea politică a proiectului. Ambele depind încă de gazul rusesc transportat prin TurkStream, conducta care leagă Rusia de sud-estul Europei prin Turcia, iar principalul operator slovac de tranzit a transportat doar aproximativ 5,4 mld. metri cubi în 2025, față de 17,8 mld. metri cubi după oprirea tranzitului prin Ucraina (Pravda.sk). Terminalul GNL de la Krk, în Croația, oferă o rută nerusească rivală, cu o dublare a capacității planificată pentru sfârșitul lui 2026 (HRT).

Datele conțin însă și un avertisment. Când Ucraina a scos la licitație două rute de tranzit în decembrie 2025, nicio companie nu a rezervat niciun metru cub (LIGA.net). Acordurile de cooperare și reducerile de tarife nu sunt suficiente dacă prețul, calendarul și cererea nu se aliniază. Salonic a lărgit coridorul politic. Nu l-a făcut încă complet fizic și nici garantat comercial.