Estonia cumpără blindate pentru Moldova

Centrul estonian pentru investiții în apărare a semnat un contract pentru peste 100 de vehicule blindate Roshel, fabricate în Canada, destinate armatei Republicii Moldova. Valoarea raportată depășește 50 mil. euro, iar livrările ar urma să fie finalizate până în mai 2027 (Digi24). Finanțarea vine din Facilitatea europeană pentru pace, fondul extrabugetar al UE folosit pentru sprijin militar. Cumpărătorul este o agenție guvernamentală estoniană. Beneficiarul este armata unui stat aflat la granița războiului. Furnizorul este canadian. Lanțul acesta de livrare spune mai mult despre felul în care UE își înarmează partenerii decât multe comunicate de summit.

De ce bugetul UE nu poate cumpăra arme

Tratatele UE interzic finanțarea cheltuielilor militare din bugetul obișnuit al Uniunii. Pentru a ocoli această limită juridică, statele membre au creat Facilitatea europeană pentru pace (EPF), pe care o alimentează direct din contribuții naționale. Instrumentul este administrat de Consiliu, instituția în care sunt reprezentate guvernele statelor membre, în afara regulilor bugetare normale (Council).

Această arhitectură face EPF mai rapidă și mai flexibilă decât cheltuielile europene clasice. Are însă un cost instituțional: Parlamentul European, care verifică în mod normal utilizarea banilor UE, are un control mult mai slab asupra direcției în care merg aceste fonduri.

Republica Moldova este al doilea cel mai mare beneficiar al EPF după Ucraina. Din 2021, UE a direcționat 197 mil. euro către Chișinău prin acest instrument, pentru echipamente și instruire menite să apropie armata moldoveană de standardele europene (European Commission, Vocea Basarabiei). Consiliul a aprobat formal, în aprilie 2024, măsuri de asistență dedicate Republicii Moldova, legând explicit sprijinul de războiul Rusiei împotriva Ucrainei (Council).

Bruxelles aprobă, Estonia cumpără, Moldova primește

Contractul Roshel contează mai puțin prin vehiculele în sine decât prin mecanismul care le aduce la Chișinău. UE a autorizat asistența militară pentru Republica Moldova, dar nu are o agenție centrală care să cumpere vehicule blindate. În locul acesteia, RKIK, centrul estonian pentru investiții în apărare, acționează ca achizitor: organizează licitația, semnează contractul și gestionează livrarea. Guvernele UE oferă mandatul politic și banii. Moldova primește echipamentul.

Aranjamentul devine tot mai frecvent pe flancul estic al Uniunii. Permite UE să acționeze în domeniul apărării fără să construiască o birocrație federală de achiziții militare. Ridică însă o întrebare simplă: de ce a fost aleasă RKIK ca implementator, și nu agenția altui stat membru? Documentele publice disponibile nu explică selecția, criteriile care au stat la baza alegerii furnizorului sau prețul pe unitate.

Furnizorul canadian arată și altceva: achizițiile EPF pentru state partenere nu sunt limitate la producători din UE. Documente estoniene pentru contracte anterioare legate de Republica Moldova au acceptat ofertanți din Canada, SUA, Regatul Unit, Japonia și Coreea de Sud (SSB).

Vecinii urmăresc atent

Pentru România, care are frontieră comună cu Republica Moldova, contractul intră direct în calculul de securitate. Moldova se află între România și efectele de propagare ale războiului. Incidentele cu drone din zona Galați și Constanța au făcut această proximitate concretă, nu doar geografică (DW Romania). O armată moldoveană mai bine echipată înseamnă o zonă mai puțin vulnerabilă între front și teritoriul UE.

Ungaria, în schimb, a folosit în repetate rânduri dreptul de veto în Consiliu pentru a încetini sprijinul UE pentru Ucraina și Republica Moldova (Portfolio). Budapesta nu a blocat acest contract. Dar miliarde de euro din finanțări EPF viitoare rămân expuse întârzierilor politice, iar eurodeputații au cerut statelor membre să majoreze partea alocată Republicii Moldova (Moldova1).

Viteză fără control suficient

Contractul Roshel funcționează ca un test de livrare: o decizie la nivel european produce echipament militar real, într-un calendar raportat public. Urma documentară este însă subțire. Nu există un document public care să explice cine a ales RKIK, care este prețul pe vehicul sau unde pot fi consultate rapoartele de performanță. Parlamentul European are, prin construcția juridică a EPF, o pârghie bugetară limitată. Parlamentul Republicii Moldova lipsește din relatările disponibile despre contract.

UE construiește un sistem de livrare în domeniul apărării care se mișcă mai repede decât i-ar permite bugetul obișnuit. Contractul Roshel arată că sistemul poate produce rezultate. Nu arată încă cine răspunde atunci când publicul întreabă de ce a fost aleasă această agenție, de ce a câștigat acest furnizor și cât costă, de fapt, vehiculele.