Punctul orb al apărării Estoniei

Hanno Pevkur a demisionat săptămâna aceasta din funcția de ministru al apărării al Estoniei, după două eșecuri de achiziții care duc la aceeași întrebare: poate un stat aflat la granița cu Rusia să arate clar unde s-au dus banii pentru apărare? Auditorii naționali estonieni spun că nu, cel puțin nu în mod fiabil. Problema depășește Tallinnul, pentru că fondurile europene pentru apărare circulă prin aceleași sisteme naționale care au cedat în acest caz.

Așa cum To Brief a relatat când Pevkur și-a anunțat plecarea, scandalul privește plăți în avans și lipsă de control în contracte urgente de apărare. Imaginea completă arată două eșecuri distincte, care împreună cântăresc mai mult decât fiecare luat separat.

Muniția care nu a ajuns

Centrul estonian pentru Investiții în Apărare, RKIK, agenția de stat care gestionează achizițiile militare, a semnat un contract cu Datasel S.R.L., o firmă înregistrată în Italia și legată de compania indiană Neco Defence Munitions, pentru muniție de artilerie destinată Ucrainei. Firma nu avea un istoric vizibil în vânzarea acestui tip de muniție (ERR News, Euractiv).

Estonia a făcut plăți mari în avans. Muniția fie nu a ajuns în Ucraina, fie a fost respinsă ca incompletă sau sub standardele cerute (Breaking Defense). Auditorii au analizat 72,1 mil. euro plătiți în avans furnizorilor și au găsit probleme la 71,6 mil. euro din această sumă. Cel mai mare furnizor problematic primise 59,8 mil. euro (Riigikontroll).

Datasel contestă versiunea Estoniei, susținând că a facturat materiale livrate în valoare de 58 mil. euro și că autoritățile estoniene au reziliat contractul prematur (ERR News). Cazul este acum în arbitraj. Din informațiile publice nu rezultă clar dacă bunurile nu au fost livrate, dacă au fost livrate dar erau sub standard, sau dacă au fost respinse fără o bază contractuală solidă. Dacă Estonia nu recuperează banii disputați, circa 70 mil. euro vor fi suportați de bugetul estonian (Kyiv Independent).

Responsabilitatea rămâne disputată. Pevkur spune că ministrul stabilește politica, dar nu alege furnizorii. Magnus-Valdemar Saar, fostul șef al RKIK, afirmă că deciziile majore aveau aprobarea conducerii ministerului (ERR). Nu există, în registrele publice disponibile, o explicație pentru motivul pentru care Datasel a fost considerată un furnizor acceptabil.

Inventarul pe care nimeni nu îl poate verifica

Al doilea eșec este separat, dar amplifică prejudiciul instituțional. Oficiul Național de Audit al Estoniei, Riigikontroll, a spus că nu poate verifica exactitatea soldurilor de inventar din apărare, în valoare de 1,2 mld. euro. Contabilitatea stocurilor Forțelor de Apărare nu arăta în mod fiabil ce articole, în ce cantități și la ce valori erau înregistrate sau omise fără justificare (ERR News, Riigikontroll). Asta nu înseamnă că echipamente de 1,2 mld. euro au dispărut. Înseamnă că auditorii nu au putut confirma că evidențele contabile corespund realității, ceea ce face mai greu de crezut orice altă afirmație privind capacitatea de apărare.

Un stat care și-a construit credibilitatea pe sprijinul pentru Ucraina și pe pregătirea flancului estic nu a putut demonstra nici că un lanț urgent de aprovizionare cu muniție a fost controlat, nici că propriile stocuri pot fi auditate.

Bani europeni, dovezi naționale

Scandalul contează dincolo de Estonia pentru că finanțarea europeană a apărării depinde de ministerele naționale: acestea aleg furnizorii, verifică livrările și țin evidențele. Bruxellesul nu selectează contractori și nu inspectează depozite.

Facilitatea Europeană pentru Pace, EPF, un fond extrabugetar gestionat de Consiliu, instituția în care sunt reprezentate guvernele statelor membre, poate rambursa țărilor arme donate Ucrainei sau achiziții făcute în numele acesteia (Council). Potrivit ERR News, Comisia Europeană analizează dacă Estonia trebuie să returneze sume legate de EPF în urma contractului eșuat pentru muniție. Estonia are și un acord de 2,34 mld. euro prin SAFE, noul instrument de împrumut al UE pentru apărare, iar prima plată, de 351,6 mil. euro, a fost deja virată (European Commission DG DEFIS).

Ambele instrumente lasă partea dificilă la nivel național. Când un furnizor nu livrează, statul contractant trebuie să recupereze banii prin propriile instanțe. Inițiativa cehă pentru muniție oferă un contrast: modelul Pragăi include guvernele donatoare în lanțul de verificare, iar auditorii acestora nu au găsit corupția anticipată de critici (CT24). Achizițiile rapide pot funcționa atunci când dovada circulă odată cu banii.

Scandalul din Estonia nu dovedește că achizițiile europene de apărare sunt corupte. Arată punctul vulnerabil al celei mai mari noi promisiuni de cheltuieli din Europa: întrebări elementare despre cine a ales furnizorul, ce verificări au fost făcute, ce a fost livrat și cine a acceptat livrarea au rămas fără răspuns până când auditorii au constatat, după demisia ministrului, că aproape toți banii plătiți în avans erau problematici. Comisia Europeană și statele membre datorează acest răspuns înainte ca noi fonduri europene pentru apărare să treacă prin aceleași sisteme naționale.