UE nu poate dovedi economiile energetice

Mecanismul de redresare și reziliență al UE a fost construit pe un schimb strict: guvernele primesc bani europeni pe măsură ce îndeplinesc jaloanele și țintele asumate, nu pentru comunicate optimiste. Curtea de Conturi Europeană arată acum fisura acestui aranjament. În auditul privind renovarea locuințelor, auditorii au constatat că statele membre au planificat aproximativ 43 mld. euro pentru măsuri de eficiență energetică, dar multe planuri și verificări nu pot demonstra economii reale sau eficiente din punctul de vedere al costurilor, concluzie relatată și de Euronews.

Nu este o poveste despre furt ascuns. Problema este mai simplă și, tocmai de aceea, mai incomodă: MRR poate verifica mai repede proiectele decât poate verifica rezultatele pentru care aceste proiecte au fost justificate.

Țintele stabilesc presiunea

Plățile urmează jaloanele și țintele aprobate în fiecare plan național. Regulamentul MRR leagă banii de „îndeplinirea satisfăcătoare” a acestor ținte. Comisia Europeană poate suspenda o parte din plată atunci când un guvern nu le atinge, așa cum prevede propria metodologie de suspendare.

Auditorii pot pune guvernele și Comisia Europeană într-o lumină proastă, dar nu pot opri singuri o tranșă, potrivit mandatului conferit Curții prin tratate. Puterea este la Comisie și numai acolo unde țintele juridice îi dau spațiu de acțiune. Dacă un plan numără lucrări finalizate, panouri conectate sau pași administrativi, Comisia poate verifica aceste elemente. Îi este mult mai greu să ceară la final un alt standard doar pentru că auditorii arată ulterior că ținta inițială spunea prea puțin despre economiile măsurate.

Italia și Cipru arată ruptura

Italia este cazul cel mai direct. Roma indică livrarea proiectelor, ministrul Tommaso Foti afirmând că cheltuielile prin MRR ajunseseră la 143 mld. euro în sistemul italian de monitorizare (guvernul italian). Aceasta răspunde la întrebarea dacă banii s-au mișcat. Nu răspunde la întrebarea dacă fondurile pentru renovări au cumpărat economii de energie eficiente.

Superbonus, marea schemă italiană de credite fiscale pentru renovarea locuințelor, face problema vizibilă. ECO, relatând auditul, a scris că aproximativ 14 mld. euro, adică circa o treime din finanțarea MRR pentru renovări, au intrat în această schemă (ECO). Curtea de Conturi Europeană a arătat că prețul pe unitatea de energie economisită a fost de aproape patru ori mai mare decât se estimase (ECA). Gospodăriile au primit lucrări, iar sectorul construcțiilor a avut activitate. Documentele publice tot nu arată clar că rezultatul climatic a justificat costul.

Cipru ilustrează mai curat problema măsurării. Curtea a pus sub semnul întrebării dacă o măsură de renovare aprofundată, reprezentând 20 % din fondurile pentru renovări, a atins pragul de economie de 30 % și a arătat că 88 % din economiile raportate proveneau din instalații fotovoltaice, nu din scăderea consumului clădirilor (ECA). Panourile solare pot reduce emisiile. Nu demonstrează, însă, că locuințele consumă mai puțină energie. Un proiect cu aparență verde poate ajuta la atingerea unei ținte, lăsând problema clădirii parțial nerezolvată.

Disputa nu va rămâne tehnică

Belgia adaugă varianta de guvernanță a problemei. Pagina Comisiei Europene despre Belgia prezintă în continuare un singur plan național, în timp ce implementarea renovărilor trece prin autorități federale și regionale. European Sting a relatat evaluarea pozitivă a Comisiei pentru a patra cerere de plată a Belgiei, în valoare de 567 mil. euro, după îndeplinirea jaloanelor și țintelor (European Sting). Contrastul este relevant: dosarul de plată poate fi curat, în timp ce responsabilitatea publică pentru economiile măsurate rămâne greu de urmărit.

Lituania pare mai puțin dramatică, ceea ce o face utilă pentru comparație. LRT a relatat că a șasea cerere, de 153 mil. euro, includea renovarea clădirilor și că 158 din 197 de indicatori fuseseră atinși (LRT). Lrytas a scris despre încrederea ministrului interimar al finanțelor că Lituania va primi toate fondurile MRR (Lrytas). Acesta este limbajul normal al MRR: indicatori, cereri, plăți așteptate. Lipsește, tot în mod normal, o evidență publică simplă a consumului de energie al clădirilor renovate prin MRR înainte și după lucrări.

Presa olandeză arată cum circulă auditul în dezbaterea publică. Upday a formulat concluzia drept cheltuirea sau planificarea de către UE a 43 mld. euro pentru renovarea locuințelor fără dovezi convingătoare ale economiilor (Upday). Indepen a împins tema într-un atac mai larg asupra cheltuielilor climatice ale UE (Indepen). A doua versiune este polemică și merge prea departe dacă sugerează dispariția banilor. Dar arată cum va fi folosit auditul: guvernele sceptice față de împrumuturile comune nu trebuie să dovedească fraudă. Le ajunge să susțină că Bruxellesul nu poate arăta suficient de clar rezultatele.

Comisia Europeană este parțial prinsă în țintele pe care le-a acceptat. Poate impune ceea ce planurile cer juridic, chiar dacă aceste cerințe par acum prea slabe. Concluzia îngustă este și cea mai solidă: auditul nu demonstrează risipă generalizată. Arată un sistem de plată care poate confirma livrarea înainte ca publicul să vadă ce a produs livrarea. Până când funcționarii Comisiei și miniștrii naționali vor publica economiile măsurate lângă cererile de plată, povara explicației trece de la auditori la cei care au aprobat țintele.