Amnistia catalană trece de CJUE

Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis, la 16 iulie, că legea spaniolă a amnistiei pentru separatiștii catalani nu încalcă dreptul UE. Hotărârea elimină una dintre obiecțiile ridicate la nivel european împotriva legii, dar nu rezolvă problema politică și juridică centrală: Carles Puigdemont rămâne în exil în Belgia, pentru că Tribunalul Suprem al Spaniei refuză în continuare să aplice amnistia în cazul său, iar mandatul național de arestare este încă activ (comunicatul CJUE nr. 112/26, Euronews).

Ce a decis, de fapt, Luxemburgul

Instanțele spaniole au cerut Curții de Justiție a Uniunii Europene, reunite în Marea Cameră, să răspundă la trei întrebări. Afectează legea amnistiei interesele financiare ale UE? Încalcă normele europene împotriva terorismului? Iar termenul de două luni impus judecătorilor spanioli pentru aplicarea legii îi obligă să decidă înainte ca Luxemburgul să poată răspunde unor întrebări preliminare deja trimise?

Răspunsurile au fost precise și limitate. Amnistia ține de competența statelor membre. Cheltuielile publice legate de mișcarea pentru independența Cataloniei nu au produs automat un prejudiciu bugetului UE (Brussels Signal). Normele europene antiterorism nu interzic o amnistie concepută ca instrument de reconciliere politică (Al Jazeera). Iar dacă termenul din lege i-ar obliga pe judecătorii spanioli să se pronunțe înainte ca CJUE să răspundă unei întrebări preliminare, judecătorii trebuie să lase termenul neaplicat (comunicatul CJUE).

Curtea nu a decis că Puigdemont este amnistiat. Nu a ordonat Spaniei să ridice mandatul de arestare. Nu a stabilit nici dacă excluderea din lege pentru fapte care implică „îmbogățire personală” se aplică în cazul său. Aceste întrebări rămân în sarcina instanțelor spaniole (Politico, comunicatul CJUE).

Două instanțe, două trasee, ambele la Madrid

Tribunalul Suprem controlează dosarul penal al lui Puigdemont. Judecătorul de instrucție a refuzat să aplice amnistia pentru acuzația rămasă de deturnare de fonduri publice. Motivarea este importantă: legea exclude faptele care au adus un beneficiu personal, iar judecătorul tratează presupusa folosire a banilor publici pentru proiectul independenței drept o conduită de acest tip (el Constitucional, NRC). CJUE a slăbit unul dintre pilonii acestui refuz, respingând argumentul privind prejudicierea bugetului UE. Întrebarea internă rămâne însă deschisă: acoperă excluderea pentru „îmbogățire personală” cazul lui Puigdemont? Aici vorbim despre drept spaniol, nu despre dreptul UE.

Al doilea traseu trece prin Curtea Constituțională a Spaniei. În iunie 2025, aceasta a decis că legea amnistiei este, în linii mari, compatibilă cu Constituția spaniolă (Brussels Signal). Puigdemont a depus acum un amparo, o cale constituțională de atac prin care susține că refuzul Tribunalului Suprem de a-i aplica amnistia îi încalcă drepturile fundamentale. Dacă instanța constituțională răstoarnă interpretarea Tribunalului Suprem, atât mandatul de arestare, cât și decizia privind amnistia ar trebui reanalizate (NRC).

Până când o instanță spaniolă ridică formal mandatul de arestare, revenirea din Belgia implică un risc juridic real. Presa belgiană și neerlandeză descrie corect situația: hotărârea îl aduce pe Puigdemont mai aproape de întoarcere, dar nu îi oferă liberă trecere (De Morgen).

De ce urmărește Europa un dosar spaniol

Presa din mai multe țări a tratat hotărârea ca pe mai mult decât o chestiune internă spaniolă. Relatările germane reamintesc episodul din 2018, când o instanță din Schleswig-Holstein a analizat o cerere spaniolă de extrădare pentru Puigdemont și a arătat că mandatele europene de arestare, mecanismul prin care un stat UE cere altui stat să predea un suspect, nu anulează categoriile juridice naționale (Deutschlandfunk). În 2018, întrebarea era dacă un alt stat va executa mandatul Spaniei. În 2026, întrebarea este dacă Spania însăși va aplica propria amnistie. Instanțele europene pot elimina obiecțiile de drept UE, dar nu pot obliga un stat membru să folosească legea pe care a adoptat-o.

CJUE a trasat limita dintre ceea ce poate bloca dreptul UE și ceea ce rămâne alegere națională. Legea spaniolă a amnistiei a trecut de acest filtru. Dacă Puigdemont va beneficia de legea pe care mișcarea sa a făcut-o posibilă depinde acum de Tribunalul Suprem și de Curtea Constituțională ale Spaniei. Luxemburgul a îngustat dosarul. Madridul controlează încă ușa prin care Puigdemont vrea să treacă.