UE renunță la avertisment privind permisele spaniole

Italia, Danemarca și Polonia au vrut ca liderii UE să avertizeze că măsurile naționale în materie de migrație pot atrage noi sosiri neregulamentare. Presa spaniolă și internațională a interpretat formularea drept o critică la adresa regularizării în masă a migranților fără acte din Spania. Concluziile adoptate pe 16 octombrie nu conțin însă un asemenea avertisment (concluziile Consiliului European).

Spania decide în continuare cine poate locui și munci pe teritoriul său. Partenerii săi se tem că efectele deciziei se vor resimți și dincolo de granițe, deschise în spațiul Schengen, dar până acum nu au prezentat dovezi în acest sens.

O formulare pe care orice lider o putea elimina

Potrivit relatărilor a două publicații, proiectul de concluzii spunea că UE ar trebui să evite măsurile care ar putea încuraja sosirile neregulamentare. Cereau, de asemenea, Comisiei să analizeze consultarea guvernelor atunci când deciziile unei țări le afectează pe celelalte (POLITICO, EFE). Formularea relatată nu preciza dacă această consultare presupunea mai mult decât discuții înainte de luarea unei decizii.

Concluziile reuniunilor la nivel înalt oferă orientare politică din partea liderilor naționali, dar nu sunt legi. Ele trebuie adoptate prin consens, astfel că orice lider poate elimina o frază refuzând să o accepte. Textul final nu menționează nici Spania, nici vreun stimulent pentru sosiri (concluziile Consiliului European).

Nu este clar cine a obținut eliminarea formulării. El Mundo îi atribuie meritul premierului spaniol Pedro Sánchez (El Mundo). Euronews, citând Associated Press, a relatat că și Franța s-a opus amendamentului, considerându-l un atac implicit la adresa Spaniei (Euronews/AP). Oricum, liderii decideau doar ce să scrie în concluzii. Dreptul Spaniei de a emite permise nu a fost pus în discuție.

De ce le pasă vecinilor Spaniei

Argumentul celor trei guverne pornește de la Schengen, spațiul în care majoritatea statelor UE au eliminat controalele de pașapoarte dintre ele. Giorgia Meloni le-a spus parlamentarilor italieni că deciziile unei țări în materie de migrație îi afectează și pe partenerii săi (stenograma discursului lui Meloni în Parlament). Într-o zonă cu o frontieră externă comună, o decizie națională devine o preocupare pentru toate statele participante.

Premierul danez Mette Frederiksen i-a cerut Comisiei Europene să analizeze ce se întâmplă când un stat legalizează șederea unor persoane care au intrat neregulamentar (Altinget). În august, o scrisoare semnată de 22 de lideri a descris regularizările de amploare drept posibili „factori de atracție”, adică presupuse stimulente pentru viitoarele sosiri (Cancelaria premierului danez).

Ce permite, de fapt, un permis spaniol

Schema Spaniei se aplică numai persoanelor aflate deja în țară. Solicitanții trebuiau să fi fost în Spania înainte de 1 ianuarie 2026 și să fi rămas acolo fără întrerupere cel puțin cinci luni. Cererile au putut fi depuse între 16 aprilie și 30 iunie (Decretul regal 316/2026).

Depunerea unei cereri nu înseamnă obținerea unui permis, iar procedura are trei etape. Până la 2 iulie, guvernul raportase 1.174.978 de cereri și 609.737 de cazuri procesate sau admise în etapa provizorie (guvernul spaniol). La acea dată, El País relata că fuseseră aprobate definitiv aproximativ 11.000 de cereri (El País). Statutul provizoriu permite doar locuirea și munca în Spania. Aprobarea finală aduce un permis valabil un an, urmat de eliberarea unui document de identitate (Decretul regal 316/2026).

Chiar și permisul definitiv le permite titularilor să viziteze alte țări Schengen cel mult 90 de zile într-un interval de 180 de zile, dar nu să muncească sau să se stabilească acolo fără aprobarea țării respective (Comisia Europeană). Un document provizoriu nu este permis de călătorie. Codul Frontierelor Schengen, legea UE care reglementează trecerea frontierelor, exclude documentele temporare emise în timpul unei prime cereri de permis de ședere (EUR-Lex).

Controale la frontieră care vizează altceva

Cele două guverne s-au contrazis și într-un episod separat. După sosirea unui număr mare de migranți în Ceuta, enclava spaniolă de pe coasta marocană, Italia a început să verifice pasagerii de pe zborurile și feriboturile care veneau din Spania, iar Madridul a răspuns cu verificări pentru cei sosiți din Italia (ANSA). Pe 16 octombrie, Meloni și Sánchez au convenit să prelungească verificările italiene cu șapte zile, timp în care miniștrii de interne urmau să caute alternative (Euronews).

Episodul din Ceuta nu are legătură cu regularizarea. Persoanele sosite în iulie nu puteau beneficia de schemă, care cerea ca solicitanții să fi fost în Spania înainte de ianuarie. Prin urmare, verificările Italiei vizau un alt grup.

Legislația UE le permite deja statelor membre să acorde drept de ședere persoanelor aflate neregulamentar pe teritoriul lor, din motive umanitare sau din alte motive (EUR-Lex). Liderii nu au contestat această competență națională, iar dovezile citate până acum nu arată că permisele spaniole au determinat pe cineva să plece mai departe spre alte țări. Există însă o limită a datelor disponibile: numărul aprobărilor definitive emise din iulie încoace nu a fost făcut public. Nu se știe, așadar, câte persoane au acum un permis cu care pot călători legal.