Mandatul blochează emisarul UE pentru Rusia

UE se apropie de numirea unui reprezentant special pentru eventuale discuții de pace cu Rusia, dar se lovește de o capcană creată chiar de tratatele sale. Blocul poate desemna diplomatul prin vot cu majoritate calificată, însă are nevoie de acordul tuturor celor 27 de guverne pentru mesajul pe care acesta îl va duce la Moscova. Cu o lună înainte de momentul deciziei, candidații sunt contestați, Rusia respinge premisa medierii europene, iar capitalele care ar trebui să vorbească pe o singură voce își deschid deja propriile canale.

Problema candidatului

Pe 9 mai, Vladimir Putin l-a indicat pe fostul cancelar german Gerhard Schröder drept interlocutorul european pe care l-ar prefera. Schröder a făcut ani la rând parte din conducerea unor companii energetice rusești. „Dintre toți politicienii europeni, aș prefera discuții cu Schröder”, a spus Putin la o conferință de presă de Ziua Victoriei (Deutschlandfunk). Berlinul a calificat propunerea drept o „ofertă falsă” și parte a „strategiei hibride” a Rusiei (Euronews). Șefa diplomației UE, Kaja Kallas, a spus că acceptarea opțiunii Moscovei ar însemna ca Schröder să stea „de ambele părți ale mesei” (Spiegel, Kyiv Independent).

Refuzul a deschis discuția reală despre cine ar putea ocupa rolul. Angela Merkel s-a exclus apoi singură, argumentând că un mediator fără putere politică nu are credibilitate în fața lui Putin (Open Online). Această logică scoate din calcul aproape toți foștii lideri aflați pe listă, de la Draghi și Prodi la Niinistö, și restrânge opțiunile la lideri încă în funcție. Președintele Finlandei, Alexander Stubb, a devenit cel mai solid nume vehiculat. A declarat pentru Corriere della Sera, pe 11 mai, că „a venit timpul ca Europa să vorbească cu Rusia”, dar a insistat că orice dialog trebuie să plece de pe o poziție de forță, cu un mandat clar și cu acordul Ucrainei (Yle, Polsat News).

Kallas s-a oferit ea însăși pentru rol pe 11 mai, dar surse diplomatice au declarat ulterior pentru Politico că s-a retras din calcul. Profilul său dur față de Rusia face improbabilă disponibilitatea Moscovei de a discuta cu ea (1news.az). Kremlinul a confirmat, în esență, aceeași linie. Purtătorul de cuvânt Dmitri Peskov a spus că ar fi „în interesul lui Kallas să nu fie negociator” (Azernews).

Capcana instituțională

Potrivit Articolului 33 din tratatul UE, un reprezentant special poate fi numit prin vot cu majoritate calificată, procedură în care statele mari au o pondere mai mare, iar un singur guvern nu poate bloca decizia. Ungaria și Slovacia nu pot, așadar, să oprească numirea persoanei. Mandatul efectiv al emisarului, adică pozițiile pe care le va susține în fața Moscovei, cere însă unanimitate în Consiliu, ceea ce permite oricărui guvern să blocheze substanța negocierii (BST-Europe, Euronews). UE poate alege diplomatul, dar nu îi poate garanta instrumentele politice.

Robert Fico, premierul Slovaciei, a arătat deja cum arată problema în practică. Pe 8–9 mai a zburat la Moscova, a petrecut două ore cu Putin și a susținut că transmite un mesaj din partea lui Zelenski, fără coordonare la nivelul UE (Netky.sk, TA3). Ca reacție, cancelarul german Merz și-a anulat vizita planificată la Bratislava. Polonia construiește, la rândul ei, un traseu paralel prin București 9, alianța statelor estice din NATO, care a declarat pe 13 mai că orice pace trebuie să fie „dreaptă” pentru flancul estic. Președintele Nawrocki a invocat riscul ca marile puteri să negocieze peste capul statelor mai mici (PISM).

Ce vrea, de fapt, Moscova

Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a declarat pe 14 mai că Europa „nu poate servi drept mediator de bună-credință”, pentru că este „efectiv un participant direct la război” (The Moscow Times). Condițiile Rusiei nu s-au schimbat din iunie 2024: Ucraina ar trebui să se retragă din patru regiuni și să renunțe la aderarea la NATO înainte ca discuțiile să înceapă. Washingtonul revendică, la rândul său, rolul central de mediator. Secretarul de stat Rubio a declarat pe 14 mai că „suntem singura țară din lume care poate media”.

Impulsul pentru un emisar european nu a venit însă de la Bruxelles, ci de la Kiev. Zelenski a spus la summitul din aprilie din Cipru că Europa trebuie să fie „la masa negocierilor”, iar ministrul său de externe a propus un armistițiu specific pentru aeroporturi ca prim rezultat care ar putea fi intermediat de europeni (Kyiv Independent, Ukrainian Pravda). Ucraina caută la masă un susținător, nu un arbitru neutru. De aici vine blocajul de fond: un candidat suficient de ferm pentru Kiev va fi respins de Moscova, iar unul acceptabil pentru Moscova va fi inacceptabil pentru aproape toți ceilalți.

Calendarul deciziei are trei etape: reuniunea informală Gymnich a miniștrilor de externe din 27–28 mai, reuniunea formală a Consiliului din 15 iunie și summitul Consiliului European din 18–19 iunie. Până atunci, Europa trebuie să răspundă la întrebarea pe care a evitat-o timp de trei ani: ce anume vrea să spună, în nume propriu, Rusiei.