Ajutorul pentru combustibil depinde de bugetele naționale

Liderii UE au încheiat joi, la Bruxelles, discuția despre energie fără să adopte vreo măsură care să suplimenteze oferta de combustibili sau să reducă prețurile (Euronews). Ideea cu cele mai mari șanse să ajungă în titluri — achiziții comune de energie extinse și la alte surse decât gazul — nu are încă participanți, combustibili, procedură sau calendar stabilite (Informarea Comisiei). Ajutorul concret vine deocamdată de la guverne, care pot subvenționa o parte din costurile fermierilor, pescarilor și firmelor de transport; amploarea sprijinului depinde de bugetul fiecărui stat.

Documentele oficiale consemnează discuții, nu un pachet de măsuri. La verificarea din 15 octombrie, pagina reuniunii de pe site-ul Consiliului European enumera doar participanții printre documentele rezultate (Consiliul European). Potrivit relatărilor, proiectul de concluzii susținea prelungirea regulilor temporare pentru subvenții și gruparea voluntară a cererii de energie, între altele (Agence Europe). Formularea îi cere Comisiei să proiecteze un mecanism, fără să precizeze cine cumpără, ce subvenții se acordă sau ce obiectiv de producție urmărește.

De ce combustibilul continuă să ajungă, dar costă mai mult

Presiunea vine din afara Europei. În trimestrul al treilea, oferta mondială de motorină și gasoil a fost cu aproximativ 1,7 mil. barili pe zi sub nivelul din urmă cu un an, potrivit Agenției Internaționale a Energiei (AIE) (AIE). Agenția a legat deficitul de războiul din Iran, perturbările din zona strâmtorii Hormuz și reducerea capacității de rafinare. Importatorii europeni concurează cu cumpărătorii din restul lumii pentru aceleași transporturi; când oferta scade, trebuie să plătească mai mult ca să le atragă.

Așa se explică de ce aprovizionarea poate rămâne stabilă, deși prețurile sunt ridicate. Pe 29 septembrie, Grupul de coordonare pentru petrol al Comisiei a raportat că livrările continuau fără probleme, dar rafinăriile europene funcționau deja aproape de capacitatea maximă (Comisia Europeană). Benzinăriile nu rămân fără combustibil: acesta ajunge, dar la un preț mai mare, iar rafinăriile care lucrează aproape de capacitate maximă nu pot produce rapid mai mult. Discuțiile Ursulei von der Leyen cu rafinăriile nu au dus la stabilirea unui obiectiv de producție sau a unei date de începere.

O taxă pe carbon aplicată carburanților rutieri nu explică scumpirile din acest an. ETS2, piața europeană planificată pentru emisiile de carbon din combustibilii rutieri și încălzire, urmează să înceapă abia în 2028 (Guvernul ceh).

Ce a adus ultima dată achiziția comună

UE a mai încercat achizițiile comune. În timpul crizei gazelor, platforma AggregateEU centraliza cererea companiilor și o prezenta furnizorilor sub forma unor solicitări cumulate. Apoi, cumpărătorii își semnau contractele separat, în afara platformei; o „potrivire” între cerere și ofertă era doar o introducere, nu o achiziție.

Curtea de Conturi Europeană nu a putut verifica dacă schema a dus la contracte mai ieftine, deoarece Comisia nu a avut acces la termenii finali (Curtea de Conturi Europeană). AIE nu a găsit dovezi că platforma a adus în Europa volume suplimentare de gaz natural lichefiat (Evaluarea AIE).

În condiții de penurie, această experiență contează și mai mult. Un cumpărător mai mare poate primi prioritate, dar nu adaugă barili pe piață: ia combustibilul din lotul disponibil altcuiva. Proiectul Ursulei von der Leyen ar desemna un operator care să semneze contracte comune, însă nu precizează cine ar participa (Informarea Comisiei). Până când Comisia nu spune dacă operatorul va cumpăra în numele guvernelor, al companiilor sau al ambelor, nu se știe cine va suporta riscurile legate de preț, livrare și neplată.

Cine plătește ajutorul

Cea mai concretă formă de sprijin funcționează prin regulile privind ajutoarele de stat, adică permisiunea UE ca guvernele să subvenționeze firmele. Guvernele pot acoperi până la 70 % din costurile suplimentare dovedite pentru combustibil sau îngrășăminte ale fermierilor, pescarilor și unor firme de transport (Regulile METSAF ale Comisiei). Regulile au fost adoptate pe 29 aprilie și expiră pe 31 decembrie (Euronews).

Prelungirea este deocamdată doar o promisiune. Von der Leyen a promis extinderea, dar pagina Comisiei cu regulile METSAF nu afișa nicio modificare la verificarea din 15 octombrie (Regulile METSAF ale Comisiei). Ajutorul compensează cheltuielile unei firme eligibile; nu scade prețul la pompă și nu acoperă șoferii obișnuiți.

Nota de plată revine bugetelor naționale, pentru că nu există un fond comun al UE (Serviciul de Cercetare al Parlamentului European). Aceeași permisiune de a subvenționa avantajează guvernele cu mai mulți bani de cheltuit. Pe 8 octombrie, Comisia a respins solicitările Italiei și Greciei pentru mai multă flexibilitate fiscală — adică marjă suplimentară pentru cheltuieli sau împrumuturi în limitele regulilor bugetare ale UE (Reuters), după cum am relatat atunci (To Brief).

O mare parte din cheltuielile făcute până acum nu a fost direcționată către cei mai afectați. Prognoza de primăvară a Comisiei estima că măsurile energetice naționale ar costa 38,6 mld. euro dacă ar fi menținute până la sfârșitul anului, iar aproximativ trei sferturi din ajutor nu era direcționat (Comisia Europeană). Ajutorul nedirecționat ajunge la toți cei care cumpără energie, nu doar la cei mai expuși, și lasă mai puțini bani pentru transportatori și fermieri, categoriile vizate de regulile din aprilie.

Nicio măsură discutată la summit nu este pregătită să suplimenteze oferta de combustibili în Europa. Achizițiile comune nu au participanți definiți, iar prelungirea ajutoarelor nu are un text publicat. În această iarnă, sprijinul va veni din subvenții naționale, care vor ajunge la firmele eligibile, nu la șoferi, în funcție de cât își poate permite fiecare buget. Pentru a evalua dacă achizițiile comune de combustibil merită, Comisia trebuie să precizeze cine ar semna contractele și cine le-ar garanta.