Subvențiile la carburanți complică decizia BCE

Țițeiul Brent a trecut de 109 dolari, iar Strâmtoarea Hormuz este închisă de peste 80 de zile. În UE, guvernele cheltuie miliarde pe subvenții la carburanți, fiecare cu propria schemă și fără coordonare. Pe 11 iunie, Banca Centrală Europeană, care stabilește rata unică a dobânzii pentru cele 20 de state din zona euro, va majora aproape sigur dobânda într-o economie deja tensionată. Politicile fiscale naționale fragmentează piața unică, iar BCE nu mai are un semnal curat al inflației pe care să-și bazeze decizia.

Cursa subvențiilor

În Germania, Tankrabatt, reducerea temporară a taxei pe carburanți cu aproximativ 17 cenți pe litru, la un cost de circa 1,6 mld. euro în două luni, a coborât inflația generală la 2,6 % în mai. Subvenția expiră pe 30 iunie. Ministrul german al transporturilor a avertizat că statul nu își permite să o prelungească, iar Bundesbank se așteaptă la creștere zero în trimestrul al doilea.

Alte guverne au ales instrumente diferite. Polonia a introdus, prin ordin ministerial, prețuri maxime obligatorii la carburanți. Belgia a activat un plan formal de urgență pentru petrol, fiind singurul stat membru care a făcut acest lucru. Italia are cel mai îngust spațiu de manevră: guvernatorul Băncii Italiei, Fabio Panetta, a avertizat la finalul lunii mai că șocul energetic va frâna semnificativ creșterea și va împinge inflația mult peste țintă. Roma a cerut Comisiei Europene, executivul UE, să extindă clauza derogatorie fiscală, care permite guvernelor să depășească limitele de deficit în situații de urgență, astfel încât să acopere și cheltuielile pentru energie.

Comisia a refuzat. A oferit doar o excepție îngustă pentru investiții verzi, excluzând explicit subvențiile la carburanți. Modelul seamănă cu negocierile fiscale de la începutul lui 2026: Comisia acceptă un compromis politic vizibil, dar păstrează constrângerile suficient de stricte pentru a proteja regulile privind deficitul. Separat, Comisia a susținut că nu există „nicio preocupare imediată privind securitatea aprovizionării” și a propus coordonare voluntară, nu măsuri obligatorii.

Cercetările privind subvențiile la carburanți arată constant că acestea avantajează disproporționat gospodăriile cu venituri mai mari, care conduc mai mult. OCDE a avertizat că reducerile generale de taxe și plafoanele de preț slăbesc stimulentele pentru economisirea energiei în timpul unei crize de aprovizionare.

De ce BCE nu are un semnal curat

Fragmentarea fiscală complică decizia BCE din 11 iunie. Piețele se așteaptă larg la o majorare, prima creștere a dobânzii în trei ani. Mai mulți oficiali de rang înalt ai BCE, printre care Isabel Schnabel, membră a Comitetului executiv, au susținut public că șocul energetic nu mai poate fi tratat ca temporar.

Tankrabatt produce o distorsiune precisă. Prin reducerea artificială a inflației generale în Germania, schema modifică indicatorul agregat al zonei euro pe care BCE îl folosește în politica monetară. Când subvenția expiră, la 1 iulie, inflația germană va reveni mecanic în sus, trăgând după ea media zonei euro. Prognoza economică de primăvară 2026 a Comisiei descrie direct capcana: politica fiscală expansionistă alimentează inflația care cere o politică monetară mai restrictivă, iar aceasta amenință sustenabilitatea fiscală în țările puternic îndatorate.

Italia resimte fiecare majorare de dobândă altfel decât Germania. BCE are un instrument pentru astfel de divergențe: Transmission Protection Instrument, mecanismul de achiziții de obligațiuni conceput pentru a împiedica scăparea de sub control a costurilor de finanțare ale guvernelor. Dar activarea lui în același timp cu majorarea dobânzilor ar testa un mecanism care nu a fost folosit niciodată.

Ce rămâne deschis

După 11 iunie, traiectoria depinde de redeschiderea Strâmtorii Hormuz. Dacă strâmtoarea rămâne închisă peste vară, scenariul advers al Comisiei indică prețuri mai mari la petrol și o inflație ridicată în zona euro până în 2027. Rezervele strategice ale statelor membre ale Agenției Internaționale pentru Energie sunt deja folosite. Iar UE nu are încă un mecanism obligatoriu prin care să coordoneze cât cheltuie cele 27 de guverne, pentru cine și pe ce durată.

Douăzeci și șapte de subvenții la carburanți nu formează o politică energetică. Formează o problemă majoră de politică monetară.