Solidaritatea UE ratează 9,000 de relocări

La 12 iunie, polițiștii de frontieră greci au început să aplice verificările de azil de șapte zile prevăzute de noul sistem european pentru migrație. În aceeași zi, ministrul german de interne a confirmat că controalele la frontierele interne vor rămâne în vigoare cel puțin până în septembrie. Ambele state sunt obligate de aceleași zece acte juridice, dar le aplică în condiții foarte diferite.

Pactul cere fiecărui stat membru să verifice în termen de șapte zile persoanele sosite neregulamentar, să facă verificări biometrice prin Eurodac, baza comună de amprente a UE, și să le direcționeze către proceduri de azil sau de returnare. Cele mai multe reguli sunt regulamente, deci se aplică direct, fără legi naționale separate. Aplicarea directă nu înseamnă însă că sistemul funcționează singur: guvernele trebuie să desemneze autorități, să instruiască funcționari, să construiască centre și să conecteze bazele de date.

Conformare rapidă, scurtături executive, presiune administrativă

Lituania a adoptat un pachet legislativ complet, a desemnat o instituție de tip ombudsman pentru monitorizarea drepturilor și a alocat 73,9 mil. euro din fonduri europene (Lrytas). A semnat și un acord bilateral cu Cipru pentru relocarea a 58 de persoane și a plătit 1,14 mil. euro pentru restul obligației sale de solidaritate (LRT). Cifrele sunt mici, dar mecanismul administrativ există.

Franța a preferat viteza în locul controlului parlamentar detaliat. Guvernul a introdus un proiect de lege de abilitare, astfel încât adaptarea dreptului francez să fie făcută prin ordonanțe executive, nu prin dezbaterea fiecărui articol al Pactului în Parlament (Vie publique). Le Monde a relatat că practicienii și ONG-urile trebuie acum să lucreze cu un amestec de decrete, ordine și circulare, descris drept o „zonă de insecuritate juridică”.

Țările de Jos au suprapus peste cerințele europene propriile restricții naționale: eliminarea permiselor permanente de azil și înăsprirea reunificării familiale. IND, agenția olandeză pentru imigrație, a avertizat că volumul combinat de muncă riscă să suprasolicite instituția. Țara are încă un deficit de aproximativ 23.000 de locuri de cazare, iar 100 din cele 342 de municipalități nu oferă deloc adăpost (DutchNews).

Refuz politic în limbaj de conformare

Polonia a obținut o exceptare temporară, de un an, de la mecanismul de solidaritate pentru 2026. Comisia Europeană a acceptat cererea pentru că Polonia găzduiește peste un milion de refugiați ucraineni și se confruntă cu migrație instrumentalizată la frontiera cu Belarus (Onet). Ministerul de Interne a declarat apoi că Polonia „nu va primi migranți din alte state și nu va suporta costuri legate de aceștia”, transformând o derogare de un an într-un mesaj de retragere permanentă.

Berlinul susține că Pactul va reduce mișcările secundare neregulamentare și va face inutile controalele la frontierele interne. Ministrul de interne Alexander Dobrindt menține însă aceste controale cel puțin până la 15 septembrie 2026, fără să publice un prag clar pentru ridicarea lor. Doar trei dintre cele 16 landuri germane vor să înființeze centre pentru procesarea migrației secundare (Tagesschau).

Solidaritate diluată din start

Mecanismul de împărțire a poverii trebuia să împiedice statele de frontieră, precum Grecia și Italia, să absoarbă singure presiunea cererilor de azil. Textul juridic stabilește praguri anuale minime: 30.000 de relocări și 600 mil. euro în contribuții financiare (Întrebări și răspunsuri ale Comisiei).

Angajamentele statelor membre au rămas sub acest nivel. Potrivit Euronews, rezultatul pentru 2026 a ajuns la 21.000 de relocări și 420 mil. euro. Numerele efective scad și mai mult după ce sunt incluse exceptări precum cea obținută de Polonia.

Grecia și-a adoptat legislația de implementare la 9 iunie (gr.euronews.com) și aplică deja procedurile de verificare și de frontieră. Human Rights Watch a avertizat că monitorizarea independentă, cerută de Pact, nu ajunge automat în locurile unde pot avea loc practici coercitive la frontieră. Regulile garantează monitori în punctele de screening, dar nu acoperă ce se întâmplă înainte ca o persoană să intre în sistem.

Comisia Europeană poate deschide proceduri de infringement și poate recupera contribuțiile de solidaritate neplătite. Nu poate conduce birouri de azil, nu poate asigura personal pentru punctele de frontieră și nu poate construi centre de cazare. Exceptarea Poloniei trebuie reînnoită în decembrie 2026, primul test real pentru rezistența obligațiilor de solidaritate în fața politicii naționale.