UE mută 1,4 mld. euro către Ucraina

Comisia Europeană a anunțat la 5 august că a transferat Ucrainei 1,4 mld. euro din profiturile generate de activele înghețate ale băncii centrale a Rusiei (Comisia Europeană, Reuters). Banii care pleacă spre Kiev sunt veniturile produse de aceste active, nu rezervele propriu-zise. Tocmai această diferență face mecanismul posibil din punct de vedere juridic, dar îi limitează și forța financiară.

Cum produc bani activele înghețate

După invazia Rusiei din 2022, UE a blocat activele băncii centrale ruse aflate în jurisdicția europeană. Cupoanele obligațiunilor și alte plăți au continuat însă să intre, doar că nu mai puteau fi trimise la Moscova. Aceste fluxuri au rămas la depozitarii centrali de titluri, instituțiile care păstrează și decontează instrumente financiare, iar între timp au acumulat dobânzi.

În 2024, Consiliul UE, unde guvernele statelor membre negociază și votează legislația europeană, a decis ca profiturile apărute după înghețare să fie rezervate Ucrainei, fără să fie atins principalul (EUR-Lex, The Brussels Times). Poziția comună a G7 este că rezervele trebuie să rămână imobilizate până când Rusia își oprește agresiunea și plătește pentru pagubele provocate (comunicatul G7 de la Apulia). Al cincilea transfer urmează aceeași logică.

Rambursare de împrumuturi, nu livrări de arme

Titlul poate sugera transporturi de armament, dar cea mai mare parte a banilor intră într-un canal de rambursare a împrumuturilor. Comisia Europeană spune că 95 % din sumă ajută Ucraina să plătească împrumuturile acordate de UE și G7 prin planul Extraordinary Revenue Acceleration, de 45 mld. euro. Doar 5 % trece prin Facilitatea Europeană pentru Pace, instrumentul extrabugetar al UE folosit pentru sprijin militar (Comisia Europeană, Euronews).

Împărțirea contează politic. Ungaria a blocat sau a întârziat în repetate rânduri plăți prin Facilitatea Europeană pentru Pace. Prin direcționarea aproape integrală a banilor prin canalul împrumuturilor, mecanismul evită această dispută (Onet/Politico). Costul este că tranșa actuală servește în principal datorie. Banii militari propriu-ziși, o sumă separată de 3,47 mld. euro pentru drone, rachete și avioane de luptă, au fost eliberați la 30 iulie printr-un alt program (Comisia Europeană).

Belgia preia presiunea juridică

Mecanismul funcționează atât timp cât rezervele Rusiei rămân înghețate și continuă să genereze venituri. Ambele condiții vin cu riscuri, iar cele mai multe se concentrează în Belgia, unde Euroclear deține marea majoritate a activelor imobilizate.

O instanță de la Moscova a obligat Euroclear să plătească aproximativ 200 mld. euro băncii centrale a Rusiei. Euroclear spune că va face apel. Hotărârea nu poate fi executată în Europa, dar oferă Moscovei un pretext juridic pentru represalii împotriva activelor occidentale rămase în Rusia (Washington Post, The Brussels Times). Separat, investitori ruși au depus cereri de arbitraj direct împotriva Belgiei (21news, Le Monde).

Expunerea Belgiei adâncește o diferență politică în interiorul UE. Ministrul lituanian de externe, Kęstutis Budrys, după ce un atac rusesc asupra Kievului a avariat ambasada Lituaniei, a cerut compensații din partea Rusiei și mecanisme internaționale de înregistrare a pagubelor (Delfi). Eurodeputatul lituanian Petras Auštrevičius a descris abordarea limitată la profituri drept un eșec politic (Friends of Europe). Presa poloneză a citit tranșa ca pe un minim util, nu ca pe un răspuns complet (Rzeczpospolita). Relatările germane au tratat suma ca pe un venit obișnuit din dobânzi; Berlinul nu a cerut public confiscarea principalului (Spiegel).

Comisia Europeană afirmă că activele ruse imobilizate au generat în total 8 mld. euro în profituri excepționale. Nu a publicat însă un registru unic care să arate cât s-a generat, cât s-a transferat, cât a fost angajat și cât a ajuns efectiv la Ucraina (Comisia Europeană). Guvernele evită confiscarea rezervelor pentru că se tem de procese privind imunitatea suverană, de represalii împotriva activelor companiilor occidentale din Rusia și de riscul ca băncile centrale din afara Occidentului să își regândească depozitarea rezervelor în infrastructura zonei euro. Deocamdată, Consiliul European, unde șefii de stat și de guvern stabilesc direcția politică a UE, alege varianta juridic mai prudentă: ia profiturile, lasă rezervele pe loc și permite ca Belgia să suporte o mare parte din expunerea legală. Niciun șef de stat nu și-a asumat public schimbarea acestei linii.