UE restrânge protecția bărbaților ucraineni

UE intră într-o zonă juridică și politică delicată: vrea să prelungească protecția pentru refugiații ucraineni, dar să o restrângă pentru bărbații de 23-60 de ani. La reuniunea din Luxemburg din 4 iunie, miniștrii de interne ai UE au susținut principiul excluderii acestora din schema europeană de protecție de urgență. Ar fi prima dată când blocul împarte protecția colectivă după vârstă și sex. Propunerea are un susținător neobișnuit: chiar Ucraina. Comisarul european Magnus Brunner le-a spus jurnaliștilor că „asta ne cer și ucrainenii să facem” (UNN, Euronews).

Legea marțială din Ucraina le interzice acestor bărbați să părăsească țara. Economiile europene depind însă de munca lor. În același timp, Carta drepturilor fundamentale a UE interzice discriminarea pe criterii de sex și vârstă.

Ce se schimbă

Directiva privind protecția temporară este un mecanism de urgență creat în 2001 și activat pentru prima dată după invazia pe scară largă a Rusiei. Le oferă ucrainenilor drept automat de ședere și de muncă, fără proceduri individuale de azil. Schema acoperă în prezent 4,33 milioane de persoane. Bărbații adulți reprezintă 26,6 % din total, adică aproximativ 1,15 milioane (Eurostat). Protecția expiră în martie 2027. Toate cele 27 de state membre susțin prelungirea până în 2028, dar o majoritate largă vrea ca extinderea să excludă, pentru noile cereri, bărbații aflați la vârsta mobilizării. Cei care au deja protecție ar urma să o păstreze (European Commission).

Schimbarea regulii cere o majoritate calificată în Consiliu, instituția în care sunt reprezentate guvernele naționale: 55 % dintre statele membre, reprezentând 65 % din populația UE, trebuie să fie de acord. Nicio țară nu are drept de veto singură. Comisia Europeană urmează să prezinte un text legislativ formal în următoarele săptămâni (eurointegration.com.ua).

O coaliție largă, cu o contradicție inclusă

Germania și Austria conduc presiunea pentru restricție. Ministrul german de interne, Alexander Dobrindt, a spus că Berlinul are „îndoieli că ucrainenii de vârstă militară ar trebui să fie acoperiți” (Deutschlandfunk). Ministrul suedez al migrației, Johan Forssell, a fost mai direct: acești bărbați „ar trebui să fie acasă, luptând pentru viitorul Ucrainei și pentru libertatea Europei” (GP.se). Ministrul ceh de interne, Metnar, a afirmat că aproximativ 80 % dintre statele membre au susținut restricția (CT24).

Spania și Italia se opun schimbării. Ministrul spaniol de interne, Grande-Marlaska, a declarat: „Toți cetățenii ucraineni ar trebui să rămână protejați în toate țările UE” (Euronews). Luxemburgul a ridicat o problemă practică: dacă statele aplică reguli diferite, bărbații cărora li se refuză protecția într-o țară s-ar putea înregistra în alta, creând un circuit migrator intern în spațiul Schengen, unde nu există controale la frontierele interne (Tageblatt).

Țările care împing cel mai puternic pentru excludere sunt și cele care găzduiesc cei mai mulți ucraineni: Germania, 1,27 milioane, Polonia, 961.000, Cehia, 380.000 (Eurostat, Euractiv). Polonia construiește deja o soluție de tranziție: cardul CUKR, un permis de muncă pe trei ani care transformă protecția temporară în rezidență obișnuită. Cehia oferă un permis similar, pe cinci ani. Ambele țări vor să păstreze lucrătorii, dar să iasă din cadrul umanitar care le acordă drepturi mai largi.

Obstacolul drepturilor fundamentale

Comisia Europeană și-a schimbat propria poziție. În februarie, purtătorul său de cuvânt insista că schema „nu face nicio distincție între femei, copii și bărbați de orice vârstă” (Brussels Signal). Patru luni mai târziu, Brunner a descris excluderea drept principala opțiune. Nicio instituție a UE nu a publicat până acum o opinie juridică formală privind compatibilitatea unei excepții demografice de la protecția colectivă cu Carta drepturilor fundamentale, care interzice discriminarea exact pe aceste criterii (eurointegration.com.ua).

Franța a rămas public tăcută. Votul ei contează: fără ca Parisul să se alăture Madridului și Romei, cele trei nu ating pragul de 35 % din populația UE necesar pentru blocarea unei majorități calificate. Poziția Franței va decide dacă această excludere devine drept european sau dacă arhitectura europeană de protecție păstrează principiul că statutul unei persoane nu depinde de vârstă, sex sau de nevoile de mobilizare ale unui guvern aflat în război.