Taxa UE pentru colete, încă nestabilită

Parlamentul European a votat, la 16 septembrie, înlocuirea întregului Cod vamal al UE, prin instituirea unei taxe de procesare pentru mărfurile expediate direct din afara blocului către consumatorii europeni. În presa europeană au apărut imediat sume de 2 euro, 7 euro sau chiar 10 euro pentru fiecare colet. Niciuna nu este prevăzută de lege. Comisia Europeană nu a stabilit taxa, iar cuantumul, metoda de calcul și modalitatea de colectare urmează să fie reglementate prin acte legislative secundare care nici măcar nu au fost redactate (European Parliament, EUnews).

Parlamentul a stabilit însă cine răspunde în fața vămii atunci când sosește un colet. În modelul standard, responsabilitatea îi revine platformei online, precum Temu, Shein sau AliExpress, nu cumpărătorului. Platforma devine „importator considerat”, responsabil pentru datele transmise, taxele vamale și respectarea regulilor (Brussels Times). Încasarea trebuie să înceapă cel târziu la 1 noiembrie 2026, dar numai după ce sistemul de aplicare al Comisiei va fi pregătit.

Două costuri, nu unul

Confuzia este importantă deoarece acum se cumulează două instrumente distincte, pe care cele mai multe relatări le prezintă împreună. Taxa vamală fixă de 3 euro, aplicată de la 1 iulie prin Regulation (EU) 2026/382, a eliminat vechea scutire care permitea coletelor cu o valoare de până la 150 de euro să intre fără taxe vamale. Este un tarif perceput pentru fiecare categorie de produse dintr-un transport, nu pentru fiecare colet. Un pachet cu cămăși și o husă de telefon poate atrage taxe de 6 euro, nu de 3 euro. Datele vămii poloneze arată diferența: autoritățile au vămiuit peste 26 de milioane de expedieri care conțineau aproximativ 130 de milioane de categorii de produse în anul precedent, adică, în medie, cinci categorii pentru fiecare expediere (Prawo.pl).

Taxa de procesare este altceva. Scopul ei este să acopere costurile efective ale autorităților vamale pentru procesarea datelor din comerțul electronic, analiza riscurilor și controlul mărfurilor. Ea se adaugă taxei vamale de 3 euro, nu o înlocuiește (RTL Belgium). Suma de 2 euro vehiculată în presă a fost una dintre opțiunile discutate în timpul negocierilor. Sumele de 7 euro și 10 euro au fost cereri susținute de Camera poloneză de comerț electronic și, respectiv, de asociația europeană a industriei textile Euratex (dlaHandlu.pl, Fakt). Niciuna nu a devenit lege.

Frontiera s-a mutat, mărfurile nu

Taxa vamală de 3 euro a modificat deja logistica. Vama belgiană a consemnat, în iulie, o scădere anuală de 53 % a numărului de colete mici procesate pe aeroportul din Liège, iar declarațiile vamale simplificate s-au redus aproximativ la jumătate (Boursorama/AFP, The Loadstar). În Țările de Jos, numărul coletelor din afara UE a scăzut cu 46 % în iulie și august, potrivit unei analize publicate anterior de To Brief. Scăderi similare au fost înregistrate în Slovenia și Franța.

Totuși, tonajul total al mărfurilor transportate prin Liège a crescut cu 4 % în aceeași perioadă (Aktus-CCI). Numărul declarațiilor vamale standard pentru transporturi în vrac a crescut cu aproximativ 3 milioane. Vama olandeză a precizat că magazinele online din afara UE se reorientează către importuri în vrac și depozitare în UE (Euronews). Se pare că Shein și Temu își dezvoltă capacitățile logistice pentru onorarea comenzilor în jurul orașului Wrocław, în Polonia. Un colet expediat dintr-un depozit polonez către un consumator german nu mai este un import. Mărfurile au intrat totuși în UE ca parte a unui transport în vrac, au fost declarate, taxate și supuse controlului vamal; ultima etapă a livrării devine însă una internă.

Rămâne de văzut dacă acest model îmbunătățește controlul respectării regulilor sau doar îl mută. Punctele vamale dedicate coletelor pierd volum, în timp ce inspecțiile din depozite, autoritățile responsabile de siguranța produselor și structurile de supraveghere a pieței interne preiau acest volum.

Cine plătește, cine câștigă

Retailerii din UE sunt cei mai clari beneficiari. Au concurat cu un canal de vânzare în care importurile directe evitau complet taxele vamale. Acest avantaj a dispărut. Autoritățile vamale au acum un interlocutor identificabil, o platformă care dispune de date și capacitate financiară, în loc să urmărească milioane de destinatari individuali.

Pentru consumatori, efectul este mai puțin clar. O taxă fixă afectează cel mai mult cumpărăturile ieftine: numai taxa vamală existentă de 3 euro reprezintă deja 60 % din prețul unui produs de 5 euro, înainte de TVA. Nicio platformă nu s-a angajat public să absoarbă costurile și nu a explicat dacă și cum le va transfera către cumpărători (Tagesschau). Platformele mari pot distribui costurile de conformare pe volume uriașe și pot investi în depozite din UE. Vânzătorii mici din afara UE nu au aceeași capacitate. Reforma ar putea echilibra concurența dintre retailerii europeni și cei din afara UE, dar, în același timp, ar putea consolida poziția celor mai mari platforme în raport cu rivalii mai mici.

Ceea ce a aprobat Parlamentul ține de lanțul responsabilităților, nu de un preț: platforma răspunde în fața vămii, Comisia stabilește taxa, iar suma plătită efectiv de consumator nu a fost încă decisă. Cine indică o suprataxă exactă vinde o certitudine pe care legea nu o oferă.