UE păstrează compensația la întârzieri de 3 ore

Pasagerii care își rezervă vara aceasta un zbor în Europa ar putea vedea mai clar prețul de pornire al biletului. Ce nu a făcut UE este să transforme fiecare troller de cabină într-un drept gratuit. Compromisul aflat pe masa statelor membre păstrează regula despăgubirii după trei ore de întârziere, dar mută disputa privind bagajele spre transparența prețurilor.

Dosarul redistribuie puterea în jurul Regulamentului 261, actul UE care stabilește despăgubirile pentru pasageri în caz de întârzieri și anulări. Reforma a început cu propunerea Comisiei Europene din 2013 și abia acum se apropie de aprobarea finală (propunerea Comisiei, dosarul Parlamentului). Parlamentul European și Consiliul trebuie încă să își dea acordul formal înainte ca noul act să se aplice, astfel că drepturile actuale rămân deocamdată în vigoare (Reuters via Straits Times).

Pasagerii păstrează regula celor trei ore

Câștigul principal pentru pasageri este direct. Despăgubirea continuă să fie datorată de la o întârziere de trei ore la sosire, cu pragurile de 250 €, 400 € și 600 € stabilite în funcție de distanță și de tipul rutei (Deutschlandfunk, EU Perspectives).

Regula nu a fost niciodată doar rezultatul unei redactări legislative clare. Curtea de Justiție a Uniunii Europene a construit-o prin cauze precum Sturgeon și Nelson, în care întârzierile lungi au fost tratate ca suficient de apropiate de anulări, pentru că pasagerii pierd același lucru: timp (Sturgeon, Nelson).

Companiile aeriene și mai multe guverne au încercat să obțină mai mult spațiu de manevră. Au cerut praguri mai ridicate pentru întârzieri, expunere financiară mai mică și mai puține cereri automate. Parlamentul a făcut din acest drept vizibil al consumatorilor linia pe care nu era dispus să o cedeze. Reuters a relatat că executivul european avansase un declanșator la patru ore, iar statele membre urmăreau un plafon de 500 €, înainte ca poziția Consiliului să se apropie din nou de actualul model de compensare (Reuters via Straits Times).

Germania și Franța par să fi contribuit, spre finalul negocierilor, la retragerea guvernelor dintr-o poziție mai favorabilă companiilor aeriene. Relatările germane arată că Berlinul și Parisul au susținut un compromis care menține principiul celor trei ore, în timp ce ministerele germane au prezentat același text diferit: unul ca protecție a consumatorilor, celălalt ca securitate juridică pentru transportatori (Zeit, Stern). Președinția poloneză a Consiliului a redeschis un dosar blocat de peste un deceniu, dar pârghia Parlamentului a obligat guvernele să își asume politic orice retragere dintr-un drept popular (Onet).

Compromisul privind bagajele este mai slab

Bagajul de cabină este punctul în care armistițiul devine mai subțire. Compromisul pare să protejeze un obiect mic plasat sub scaun, El País indicând dimensiuni de 40 x 30 x 15 cm, dar nu creează un drept general la un troller gratuit în compartimentul de deasupra scaunelor pentru fiecare tarif (El País).

În schimb, companiile aeriene ar urma să fie obligate să afișeze sau să ofere un preț implicit care include bagajul de cabină mai mare, lăsând pasagerilor opțiunea să renunțe la el pentru un tarif mai mic (Ara). Diferența explică opoziția Spaniei. Madridul poate saluta drepturi mai solide pentru întârzieri și, în același timp, poate susține că UE a evitat întrebarea mai dificilă: dacă un bagaj de mână rezonabil face parte din serviciul de transport de bază.

Spania și Letonia ar fi votat împotriva acordului pentru că nu garantează gratuitatea unei valize de cabină. Companiile aeriene citesc același compromis ca pe o confirmare că pot continua să vândă tarife mai mici fără troller inclus (Europa Press, Democrata).

Adevărata miză este primul preț

Transportatorii low-cost și-au construit oferta pe piața unică prin separarea serviciilor: tarife inițiale mici, apoi opțiuni plătite pentru bagaje, locuri, îmbarcare sau corecturi. Noua abordare nu desființează acest model. Încearcă să apropie primul preț afișat de costul real al călătoriei, lucru relevant atunci când pasagerii compară, în aceeași piață online, zboruri spre Lisabona, Varșovia, Milano sau Amsterdam.

Italia arată aceeași problemă dintr-un alt unghi. Suprataxa retroactivă pentru combustibil a Volotea, contestată public și raportată la 6-14 € pe pasager pe segment înainte de suspendarea din 10 iunie, a arătat cât de repede își poate pierde sensul un tarif atunci când costurile apar după cumpărare (QuiFinanza, Altroconsumo).

Companiile aeriene au în continuare un argument de cost. Surse din industrie invocă aproximativ 8 mld. euro pe an plătite în baza Regulamentului 261 și avertizează că proceduri mai simple de revendicare ar putea împinge costurile mai sus (Money.pl). Compromisul răspunde altfel: atunci când transportatorii transferă asupra pasagerilor costurile perturbărilor, pasagerii nu ar trebui să aibă nevoie de rezistență juridică pentru a recupera bani deja datorați.

Textul final rămâne important. Relatările diferă asupra termenului în care companiile aeriene trebuie să trimită materialele pentru cereri, 48 sau 96 de ore, iar unele detalii privind despăgubirile pentru zborurile lung-curier nu pot fi tratate ca certe înainte de adoptarea actului (EU Perspectives, Marketscreener). Urmează adoptarea formală. După aceea, întrebarea va fi dacă liniile aeriene vor trata transparența ca pe un nou prag minim sau doar ca pe încă un ecran în procesul de rezervare.