UE insistă pe centrele de returnare

UE finalizează primul cadru juridic care ar permite plasarea solicitanților de azil respinși în centre din afara Uniunii. Propusul Regulament privind returnarea, aflat acum în trialog — negocierile dintre Comisia Europeană, Parlamentul European și Consiliu care stabilesc forma finală a unei legi europene — ar permite statelor membre să transfere persoanele respinse în „centre de returnare” din țări terțe. Singurul model existent, centrele Italiei din Albania, a procesat aproximativ 1,5 % din ținta anunțată.

Două instrumente, aceeași direcție

Regulamentul privind returnarea, prezentat în martie 2025, ar înlocui Directiva privind returnarea din 2008, actualul cadru european pentru expulzarea persoanelor care nu au drept de ședere. Directiva veche stabilea standarde minime, dar lăsa aplicarea în sarcina fiecărui stat membru, ceea ce a produs 27 de sisteme diferite. Noul text este un regulament, deci s-ar aplica direct și uniform în toate statele UE, fără transpunere în legislația națională (Solidar).

Prevederea centrală, articolul 17, creează baza juridică pentru centre de detenție pe teritoriul unor state din afara UE (Verfassungsblog). Parlamentul European a susținut această direcție în martie 2026, cu 389 de voturi pentru și 206 împotrivă (Euronews). Negocierile în trialog s-au întrerupt pe 20 mai fără acord; următoarea rundă este programată pentru 1 iunie (NAMPA/AFP).

Cu șase zile înainte, toți cei 46 de membri ai Consiliului Europei — organismul continental pentru drepturile omului, separat de UE — au adoptat Declarația de la Chișinău. Declarația nu modifică Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Spune însă că protecțiile din Convenție, inclusiv interdicția torturii și dreptul la viață de familie, nu ar trebui să blocheze automat deportările după ce instanțele naționale au evaluat riscurile (AP, BIICL). Comisia Europeană a salutat ambele instrumente ca fiind „compatibile” cu agenda sa privind migrația (EU Perspectives). Regulamentul construiește infrastructura operațională. Declarația reduce forța controalelor judiciare care ar putea să o blocheze.

Ce arată, de fapt, Albania

Centrele de detenție ale Italiei din Albania sunt singurul precedent funcțional. Premierul Giorgia Meloni a anunțat protocolul în 2023, cu o țintă de 36.000 de transferuri pe an. Până în aprilie 2026, Garante nazionale, ombudsmanul național al Italiei și organism independent de supraveghere, număra 192 de persoane care trecuseră prin aceste facilități, dintre care 56 fuseseră deportate (Pagella Politica). Chiar și cifra guvernului, de 536 de transferuri, înseamnă 1,5 % din ținta anuală. Bugetul pe cinci ani este de aproximativ 670 mil. euro.

Problema operațională este și mai mare. Fiecare deportare din centrele albaneze cere transferarea persoanei înapoi în Italia, pentru că deportarea directă de pe teritoriul Albaniei nu este permisă legal. Centrele nu scurtează procedura, ci adaugă o etapă. Instanțele italiene au blocat schema în octombrie 2024, considerând-o incompatibilă cu dreptul UE. Guvernul a răspuns printr-un decret care a reclasificat centrele: din spații pentru procesarea cererilor de azil în centre de detenție pentru deportare. Ministrul de externe al Albaniei a spus că protocolul nu va fi prelungit după 2030 (La Notizia Giornale).

Blocajul real

La nivelul UE, doar aproximativ 28 % dintre ordinele de returnare sunt executate, un nivel record care tot înseamnă că șapte din zece persoane obligate să plece nu sunt, de fapt, îndepărtate (Eurostat). Obstacolul este diplomatic: țările de origine refuză să își reprimească cetățenii. Franța a emis aproximativ 156.000 de ordine de returnare în 2025 și a executat mai puțin de 15.000 (Le Figaro). Germania a deportat 4.807 persoane în primul trimestru din 2026, în scădere cu 22 % față de anul anterior, deși ministrul de interne a făcut din centrele de returnare tema sa principală (Stern).

Nicio țară terță nu a semnat un acord pentru găzduirea unui astfel de centru. Franța refuză să participe, invocând constrângeri constituționale. Senatul francez a concluzionat că mecanismul „riscă să submineze garanțiile procedurale”, în timp ce rezolvă problema greșită (French Senate).

Curtea de Justiție a Uniunii Europene nu s-a pronunțat încă asupra compatibilității detenției offshore cu dreptul UE. O opinie a avocatului general — recomandare juridică neobligatorie pentru Curte — a deschis în aprilie această posibilitate în principiu, dar a trasat o diferență clară între aranjamentul actual al Italiei și conceptul mai larg de centre pe care l-ar crea Regulamentul (EU Law Analysis). Hotărârea completă, așteptată mai târziu în acest an, ar putea limita întregul cadru înainte ca vreun centru să fie deschis.

Precedentul Albania arată o arhitectură juridică orientată spre blocajul greșit. Obstacolul real este convingerea țărilor de origine să coopereze, iar aici nu s-a produs nicio schimbare.