UE riscă €90 billion pe despăgubirile Rusiei

UE nu a luat 3,2 mld. euro din conturile înghețate ale Rusiei pentru a-i trimite direct Kievului. La 25 iunie, Comisia Europeană a plătit această sumă ca primă tranșă dintr-un împrumut de 90 mld. euro pentru Ucraina (Comisia Europeană/SEAE). Banii provin din împrumuturi contractate de UE de pe piețele de obligațiuni. Rezervele rusești înghețate susțin mecanismul, dar riscul financiar real se mută asupra statelor membre, iar întrebarea esențială rămâne deschisă: cine acoperă pierderea dacă Rusia nu va plăti niciodată despăgubiri Ucrainei?

Cum funcționează, de fapt, împrumutul

UE se împrumută vânzând obligațiuni investitorilor, apoi transferă banii către Ucraina sub formă de împrumut. Condițiile sunt neobișnuite. Ucraina rambursează principalul doar dacă Rusia va plăti, la un moment dat, reparații de război sau alte compensații. Juriștii numesc această structură „recurs limitat”. În termeni simpli, dacă Rusia nu plătește, pierderea rămâne la creditor (White & Case).

O variantă anterioară, mai directă, prin care rezervele rusești ar fi fost transferate Ucrainei, a fost blocată de obiecții juridice și de rezistență politică în interiorul UE (Euronews). Compromisul este o construcție în trei pași. Mai întâi, UE menține înghețate rezervele băncii centrale a Rusiei, aproximativ 210 mld. euro, deținute în principal sub formă de numerar și titluri financiare la instituții europene. Rusia nu le poate muta și nu le poate folosi, dar rămâne proprietarul lor legal.

Al doilea pas este colectarea dobânzilor și a randamentelor generate de aceste rezerve cât timp rămân blocate. Reglementările UE cer ca acest venit să fie separat și direcționat către sprijinirea Ucrainei (Comisia Europeană/SEAE, Ashurst). Al treilea pas este folosirea acestor venituri pentru a acoperi parțial dobânzile plătite de UE pentru obligațiunile emise. Comisia spune că 3,8 mld. euro din astfel de venituri au fost deja puse la dispoziția Ucrainei (Comisia Europeană/SEAE).

Veniturile nu acoperă însă întregul cost. Statele membre plătesc, potrivit estimărilor, aproximativ 3 mld. euro pe an pentru dobânzile datoriei comune (Euronews). Mecanismul are și o vulnerabilitate internă: venitul scade atunci când dobânzile coboară. BCE, Banca Centrală Europeană, care stabilește dobânzile pentru zona euro, a început să reducă ratele, ceea ce înseamnă probabil că rezervele înghețate vor produce mai puțini bani în timp, chiar dacă viteza exactă a acestui transfer nu este clară.

Belgia stă pe linia de risc

Cea mai mare parte a rezervelor rusești înghețate se află la Euroclear, companie cu sediul în Belgia care decontează tranzacții financiare transfrontaliere. Când obligațiuni sau acțiuni trec dintr-o jurisdicție în alta, Euroclear este intermediarul tehnic. Această concentrare pune Belgia într-o poziție cu expunere specială.

Premierul belgian Bart De Wever a avertizat că o confiscare directă a rezervelor, adică preluarea principalului, nu doar a veniturilor, ar echivala cu o expropriere fără precedent modern și ar putea afecta încrederea în Euroclear și în rolul internațional al euro (Ground News). Belgia cere ca toate statele membre să împartă riscul juridic înainte de orice pas suplimentar.

Acest risc nu mai este teoretic. Banca centrală a Rusiei a contestat înghețarea pe termen nedeterminat la Tribunalul UE din Luxemburg, susținând că măsura încalcă dreptul de proprietate și imunitatea suverană (Ashurst). Dacă instanța restrânge baza juridică a înghețării, separația curată dintre „folosirea veniturilor” și „atingerea principalului” ar putea deveni greu de susținut, iar Belgia ar resimți prima consecințele.

Cine câștigă și cine plătește nota

Ucraina este beneficiarul imediat. Premierul Svyrydenko a confirmat că cei 3,2 mld. euro au intrat deja în bugetul de stat și finanțează salarii publice și pensii (Ukrainska Pravda). Alte două tranșe sunt așteptate în acest an: 3,7 mld. euro în septembrie și 1,45 mld. euro înainte de decembrie (PubAffairs).

Contribuabilii europeni rămân expuși dacă mecanismul nu funcționează. Rambursarea depinde de despăgubiri rusești care ar putea să nu vină niciodată. Veniturile din activele înghețate depind de dobânzi aflate în scădere. Baza juridică depinde de o hotărâre care nu a fost încă pronunțată. Întrebarea nerezolvată este dacă Europa a construit o punte către viitoare reparații rusești sau un împrumut pe care bugetele europene vor ajunge să îl suporte discret.