UE cumpără influență în Groenlanda

Ursula von der Leyen a ajuns în Groenlanda în weekend cu un pachet estimat la 200 mil. euro pentru 2026 și 2027, destinat conexiunilor prin satelit, cablurilor submarine, centrelor de date, energiei regenerabile și materiilor prime critice (EU Perspectives, Le Figaro). Vizita a venit după luni în care Donald Trump a formulat public revendicări asupra insulei, iar von der Leyen a prezentat gestul drept solidaritate de familie europeană (Brussels Times). Dar povestea solidarității ține doar dacă sunt separate clar straturile financiare.

Trei surse de bani, una încă imaginară

Cele 200 mil. euro reprezintă cheltuieli noi pentru doi ani. Se adaugă celor 225 mil. euro care ajung deja în Groenlanda prin actualul buget al UE, prin canalul de finanțare destinat teritoriilor legate de state membre, dar aflate în afara Uniunii (EU-OCT Partnership).

În spate se află o a treia sumă, mai mare. Comisia Europeană a propus 530 mil. euro pentru Groenlanda în următorul buget multianual, aferent perioadei 2028-2034 (European Parliament Legislative Train, EUR-Lex COM(2025)599). Propunerea are însă nevoie de aprobarea unanimă a tuturor celor 27 de guverne ale UE. Adunate, cele trei cifre se apropie de 1 mld. euro. În realitate, doar prima este nouă, a doua era deja angajată, iar a treia nu există încă drept cheltuială convenită.

UE nu cumpără minerale cu acești bani. Cumpără condițiile în care mineralele, accesul la infrastructură și încrederea politică ar putea să urmeze. Comisarul Jozef Síkela a spus explicit acest lucru la Arctic Forum: Europa vrea să „întărească capacitatea comunităților arctice de a decide pentru ele însele și să susțină aceste decizii prin investiții” (IEU Monitoring).

De ce mineralele sunt încă la ani distanță

Groenlanda deține 25 dintre cele 34 de materii prime critice pe care UE le consideră importante strategic, inclusiv pământuri rare, grafit și molibden (European Sustainable Energy Week). Pe hârtie, potențialul este considerabil. Wood Mackenzie avertizează însă că situația din teren arată altfel: pe insulă nu funcționează nicio mină de pământuri rare, iar condițiile polare, lipsa infrastructurii și limitele de reglementare pot întârzia dezvoltarea cu mai mulți ani (Wood Mackenzie). În prezent, doar două proiecte miniere sunt active acolo, pentru anortozit și aur (CSIS).

Ministrul de externe groenlandez Múte Bourup Egede le-a spus eurodeputaților că aproximativ 60 % din subsolul Groenlandei rămâne necartografiat și că cei 56.000 de locuitori trăiesc în așezări fără legături rutiere între ele. Mesajul către Bruxelles a fost direct: investițiile europene ar trebui să vină împreună cu firme europene dispuse să cumpere ceea ce produce Groenlanda. „Dacă nu există companii europene, sunt alții interesați” (Demócrata).

Zăcământul de pământuri rare de la Kvanefjeld arată limita văzută dinspre Groenlanda: blocat de legislația locală privind uraniul, cazul arată că cererea globală nu anulează dreptul local de mediu (Wood Mackenzie). Credibilitatea minieră a Europei are propriul test: în Suedia, mina de pământuri rare planificată de LKAB lângă Kiruna amenință ultimul culoar de migrație al renilor pentru o comunitate sami, atrăgând critici repetate din partea ONU (SVT).

Un punct de sprijin, nu acces

Vizita axată pe finanțare a venit în paralel cu un semnal militar. Forțe finlandeze au participat la Arctic Endurance 26, un exercițiu condus de Danemarca pentru apărarea Groenlandei, alături de trupe din Franța, Germania, Suedia, Norvegia, Țările de Jos, Islanda și Belgia (Yle). Exercițiul a iritat Washingtonul la începutul anului; ministrul finlandez al apărării l-a descris drept activitate aliată normală (Iltalehti). Împreună, vizita și exercițiul arată încercarea guvernelor europene de a face Groenlanda mai greu de tratat ca monedă de negociere americană.

Groenlanda nu este stat membru al UE. A părăsit Comunitatea Europeană în 1985, după un referendum legat de politica pescuitului. Groenlandezii au însă cetățenie daneză, deci sunt cetățeni ai UE, iar Danemarca rămâne responsabilă pentru apărarea Groenlandei în cadrul Regatului Danez (European Parliament Think Tank, Verfassungsblog).

Bruxellesul poate finanța, poate reduce riscul pentru investitori și poate propune proiecte. Nu poate dispune de resursele Groenlandei. Până la vizita lui von der Leyen, nu apăruseră public nici o defalcare pe linii bugetare, nici un calendar de plăți, nici regulile de achiziții pentru pachetul estimat la 200 mil. euro (European Commission Representation in Denmark). Declarația a fost semnată. Până când guvernul premierului Jens-Frederik Nielsen va accepta proiecte, permise și cumpărători în termenii Groenlandei, Bruxellesul a cumpărat un loc la masă, nu acces la resursele insulei.