Etichetele AI ale UE au excepții

„Noile reguli ale UE cer etichetarea conținutului generat de AI.” Formula a apărut în zeci de publicații europene weekendul trecut, dar descrie doar parțial situația. Regulile de transparență din Regulamentul european privind inteligența artificială au intrat în vigoare la 2 august (EU AI Act), însă nu pun automat o avertizare pe fiecare e-mail corectat gramatical sau pe fiecare fotografie retușată cu ajutorul AI. Obligațiile depind de cine folosește sistemul și de tipul de conținut care ajunge la public.

Trei exemple arată diferența. O companie dezvoltă un chatbot care discută cu clienții. O redacție folosește un instrument AI pentru a ajuta la redactarea unui articol despre alegeri. O campanie politică publică un video sintetic cu un candidat rival. Fiecare situație activează reguli diferite, pentru actori diferiți, iar numai unele dintre aceste reguli duc la o etichetă vizibilă pentru public.

Constructorii etichetează infrastructura, utilizatorii etichetează produsul

Regulamentul împarte obligațiile între două roluri: furnizorul, adică entitatea care dezvoltă sistemul AI sau îl introduce pe piața UE, și implementatorul, organizația sau profesionistul care îl folosește (EU AI Act). Aceeași organizație poate avea ambele roluri. O bancă ce își construiește propriul chatbot pentru clienți este și furnizor, și implementator, deci trebuie să respecte ambele seturi de obligații.

Logica seamănă cu regulile din siguranța alimentară: producătorul pune tabelul nutrițional pe ambalaj, restaurantul marchează alergenii în meniu. Ambele obligații există, iar una nu o înlocuiește pe cealaltă (Stibbe).

Furnizorii au obligații încă din faza de proiectare. Un chatbot sau un asistent vocal trebuie să le spună utilizatorilor, de la începutul interacțiunii, că discută cu un sistem AI (EU AI Act). Sistemele care generează imagini, audio sau video sintetice au o altă obligație: includerea unui marcaj ascuns în fișier, mai apropiat de un cod de bare decât de o etichetă de avertizare, astfel încât autoritățile și instrumentele de detecție să poată identifica materialul generat de AI (Commission guidance).

Implementatorii sunt cei care datorează publicului dezvăluirile vizibile. O campanie care publică un video deepfake trebuie să le spună spectatorilor că materialul este sintetic. Separat, o redacție sau o agenție care publică text generat de AI despre alegeri, sănătate publică sau cheltuieli guvernamentale trebuie să dezvăluie acest lucru (Stibbe). Cele două seturi de obligații funcționează în paralel: respectarea unuia nu acoperă automat celălalt.

Dacă folosești ChatGPT ca să cauți idei pentru cină, regulile nu se aplică. Ele schimbă fluxurile de lucru pentru redacții, campanii, companii și instituții publice care publică pentru audiențe conținut generat de AI.

Corectorul gramatical nu intră în problemă

Instrumentele AI de uz curent au o excepție clară. Un corector gramatical, un spell-checker sau un instrument de traducere nu declanșează obligații de marcare atât timp cât nu modifică substanțial sensul textului scris de utilizator (Commission FAQ). Utilizarea personală, neprofesională, a AI rămâne complet în afara acestor reguli (EU AI Act).

Excepția editorială contează în special pentru redacții. Textul generat de AI pe teme de interes public poate fi publicat fără etichetă vizibilă dacă un editor uman l-a verificat efectiv, iar o persoană sau o organizație identificabilă își asumă responsabilitatea editorială (Commission FAQ, Canal CEO). Comentariile juridice din Italia și Spania subliniază că această responsabilitate trebuie să fie documentată și reală, nu o simplă semnătură formală (Corriere della Sera). Deepfake-urile din opere artistice sau satirice au în continuare nevoie de informare, dar într-o formă care să nu strice experiența de vizionare.

Regulile se aplică deja, cu o singură perioadă de grație

Din 2 august, chatboturile trebuie să se identifice, deepfake-urile trebuie semnalate, iar textele AI pe teme de interes public au nevoie de etichetă, cu excepția cazului în care un editor real își asumă responsabilitatea. Singura perioadă de grație durează până la 2 decembrie 2026 și acoperă un singur aspect: obligația marcajului ascuns pentru sistemele de AI generativ deja aflate pe piață înainte de acea dată (Cooley, FAZ). Sistemele noi trebuie să respecte regulile imediat.

Aplicarea revine autorităților naționale. În Germania, Bundesnetzagentur primește deja plângeri printr-un formular online gratuit (Bundesnetzagentur). Irlanda a creat un birou național pentru AI, ca structură de coordonare (RTÉ). În Spania, AESIA este operațională (AESIA). Amenzile pentru încălcarea obligațiilor de transparență pot ajunge la 15 mil. euro sau 3 % din cifra de afaceri anuală globală, sub plafonul de 35 mil. euro sau 7 % rezervat celor mai grave interdicții din regulament (Commission summary, Handelsblatt).

De urmărit acum este dacă autoritățile vor acționa pe baza primelor plângeri, dacă marcajele ascunse din fișiere vor supraviețui ciclului normal al internetului, cu comprimări, capturi de ecran și republicări, și dacă publicul va învăța ceva din aceste dezvăluiri sau va trece pur și simplu mai departe.