UE impune pragul de calitate de 30%

Guvernele europene cheltuiesc anual aproximativ 14–15 % din PIB pentru achiziții publice: software pentru spitale, flote de autobuze, contracte de curățenie, reparații de drumuri (Parlamentul European, Comisia Europeană). Achizițiile publice sunt locul în care banii din taxe se transformă în servicii, infrastructură și locuri de muncă. În prezent, cea mai mare parte a acestor bani ajunge încă la ofertantul cu prețul cel mai mic. Pe 9 septembrie, Comisia Europeană ar urma să propună schimbarea criteriilor după care este definit raportul calitate-preț.

Proiectul, apărut în presa italiană și germană, ar obliga autoritățile contractante să puncteze calitatea alături de preț și le-ar oferi instrumente pentru a favoriza furnizorii cu legături europene (ANSA, Il Fatto Quotidiano). Propunerea marchează doar începutul procesului legislativ. Va trebui aprobată de Parlamentul European și de Consiliu, iar licitațiile aflate în derulare rămân guvernate de regulile actuale (Vergabevorschriften.de).

Un detaliu juridic contează pentru viteza aplicării. Comisia propune un regulament, nu o directivă. O directivă obligă fiecare dintre cele 27 de state membre să adopte legislație națională de transpunere, proces care poate dura ani. Un regulament se aplică direct în toate statele membre după adoptare.

Achizițiile la cel mai mic preț au pierdut competiție, nu au câștigat-o

Argumentul pentru schimbare este măsurabil. Curtea de Conturi Europeană a constatat că ponderea licitațiilor publice din UE cu un singur ofertant a crescut de la 23,5 % la 41,8 % în deceniul încheiat în 2021, iar numărul mediu de ofertanți aproape s-a înjumătățit, de la 5,7 la 3,2 (Curtea de Conturi Europeană). În 2023, 20 de state membre încă atribuiau peste jumătate dintre contracte exclusiv pe baza prețului (Parlamentul European).

Costul ofertelor ieftine ajunge adesea la lucrători. Parlamentul European a citat o constatare a Autorității Europene a Muncii potrivit căreia licitațiile bazate doar pe preț cresc riscul de muncă nedeclarată, deoarece contractorii reduc costurile cu forța de muncă pentru a câștiga (Parlamentul European). Evaluarea Comisiei din 2025 a concluzionat că regulile existente au livrat doar parțial obiectivele verzi și sociale, în timp ce participarea transfrontalieră a rămas limitată, iar lipsurile de date au lăsat neacoperite riscuri de corupție (Comisia Europeană).

Cum ar funcționa punctajul

Într-o licitație bazată doar pe preț, câștigă oferta conformă cea mai ieftină. Într-un sistem ponderat cu criterii de calitate, autoritatea contractantă stabilește o formulă: de exemplu, 60 de puncte pentru calitate și 40 pentru preț. Câștigă oferta cu cel mai bun punctaj total.

Proiectul apărut în presă ar impune ca factorii de calitate, precum performanța climatică, standardele de muncă, inovarea sau securitatea, să reprezinte cel puțin 30 % din punctajul de atribuire. Pentru contractele intensive în forță de muncă, cum sunt construcțiile, curățenia și paza, pragul ar urca la 50 % (Il Fatto Quotidiano, LavoriPubblici). O companie care concurează mai ales prin reducerea salariilor ar pierde o parte din avantaj. O firmă cu condiții de muncă mai bune sau cu costuri mai mici pe durata de viață a contractului ar putea câștiga chiar și cu un preț inițial mai ridicat.

Proiectul include și un instrument de „preferință europeană”. Acesta ar permite autorităților contractante să penalizeze sau să excludă ofertele în care mai puțin de 50 % din valoare provine din UE sau din țări acoperite de acorduri comerciale, precum Acordul privind achizițiile publice al Organizației Mondiale a Comerțului, care include SUA, Japonia și Canada, dar nu China (ANSA). În practică, măsura vizează mai ales furnizorii chinezi din sectoare strategice. UE a testat deja această logică: prima măsură adoptată prin Instrumentul internațional pentru achiziții publice a exclus operatorii chinezi din licitațiile pentru dispozitive medicale, iar China a răspuns imediat cu o măsură similară (Crowell).

Disputa despre cine câștigă și cine plătește

Franța tratează achizițiile publice ca pe un instrument strategic (L'Opinion). Italia vrea să rupă obișnuința celui mai mic preț și să protejeze lucrătorii. Sindicatul polonez Solidarność a salutat „sfârșitul dictaturii prețului cel mai mic” (Solidarnosc). Nouă state membre mai mici și nordice, conduse de Cehia, Finlanda și Suedia, au avertizat în decembrie 2025 că o preferință europeană largă ar putea reduce concurența și majora prețurile, cerând Comisiei să o limiteze la sectoare specifice și să o fundamenteze printr-o evaluare completă de impact (MarketScreener, Euronews).

Juriștii germani specializați în achiziții publice ridică o altă problemă: birourile municipale nu au capacitatea administrativă să redacteze criterii de calitate solide juridic pentru promisiuni legate de climă, muncă sau inovare (Ausschreibungen Staatsanzeiger). Această lipsă de capacitate este vulnerabilitatea reală a reformei. Punctajul de calitate funcționează doar dacă autoritățile pot scrie criterii măsurabile și pot verifica ce promit ofertanții. În lipsa acestor condiții, pragurile obligatorii de calitate riscă să înlocuiască subevaluarea prețului cu supralicitarea pe hârtie și să avantajeze companiile mari, deja obișnuite să puncteze bine în proceduri complexe.

Datele arată clar că achizițiile publice bazate pe cel mai mic preț nu au livrat concurență și au creat stimulente pentru reducerea costurilor cu munca. Dacă punctajul obligatoriu de calitate va corecta aceste probleme depinde mai ales de capacitatea miilor de autorități contractante din Europa să facă un lucru pe care cele mai multe nu au fost obligate până acum să îl facă.