UE virează €6 billion pe GNL rusesc

Din cele 140 de încărcături care au plecat de la terminalul rusesc Yamal LNG în prima jumătate a anului 2026, 136 au ajuns în porturi din Uniunea Europeană, cu o valoare estimată la 5,96 mld. euro (Urgewald). Interdicția totală a UE asupra gazului natural lichefiat rusesc, adică gaz răcit până devine lichid și poate fi transportat cu vaporul, se aplică pentru contractele pe termen lung de la 1 ianuarie 2027 (EUR-Lex). Companiile folosesc intervalul rămas pentru a cumpăra cât încă mai este legal.

De ce interdicția a creat o fereastră de cumpărare

UE a interzis contractele pe termen scurt pentru LNG rusesc din 25 aprilie 2026, dar a lăsat contractele pe termen lung în vigoare până în ianuarie 2027, în timp ce gazul transportat prin conducte are un calendar separat, care merge până spre finalul lui 2027 (S&P Global). Rațiunea a fost evitarea unui șoc de aprovizionare: ACER, agenția autorităților europene de reglementare în energie, estimează că importurile rusești încă autorizate acoperă 45-55 mld. metri cubi pe an (ACER).

Prudența are o explicație. La începutul lunii iulie, depozitele de gaze ale UE erau umplute doar în proporție de 42,88 %, iar prețurile nu erau suficient de ridicate pentru a-i determina pe traderi să înmagazineze mai mult gaz pentru iarnă (ZfK). Dar termenele etapizate produc comportamente previzibile. Dacă firmele știu că o fereastră legală se închide, decizia rațională este să maximizeze achizițiile înainte de termen. Primul raport de monitorizare al ACER a constatat că importurile de LNG rusesc au crescut cu 17 % față de anul anterior după intrarea în vigoare a regulamentului, în martie (Euronews).

Unde ajunge gazul nu este neapărat unde se consumă

Franța a primit 3,74 mil. tone, Belgia 2,70 mil. tone, iar Spania 2,50 mil. tone în prima jumătate a anului 2026 (Urgewald). Numai în iunie, Franța a cumpărat gaz rusesc de 349 mil. euro, Spania de 258 mil. euro, iar Belgia de 254 mil. euro (CREA).

Nu există o bază publică de date la nivelul UE care să urmărească o încărcătură de LNG rusesc din port până la consumatorul final. Datele Spaniei privind importurile nu scad reexporturile (El Confidencial). Terminalul Zeebrugge din Belgia oferă descărcare, stocare, regazeificare și transfer de la navă la navă, ceea ce îl face un nod pentru piața europeană, nu doar pentru consumatorii belgieni (Fluxys). Germania, cea mai mare piață de gaze din Europa, apare foarte puțin în datele despre încărcături, dar este conectată prin conducte cu Belgia și Țările de Jos. LNG-ul rusesc descărcat la Zeebrugge poate influența costurile angro din Germania fără ca un metanier să acosteze vreodată la Hamburg.

Datele Bruegel privind fluxurile de gaze și monitorizarea navelor făcută de Kpler răspund la întrebări diferite, iar niciuna nu arată unde ajung efectiv moleculele de gaz (Bruegel). Porturile UE au primit volume record de LNG rusesc. Țara care l-a ars nu este vizibilă public.

Cine încasează, cine plătește

Rusia încasează. Yamal reprezintă peste 60 % din exporturile rusești de LNG, iar Europa a absorbit aproape toată producția terminalului, în timp ce doar patru încărcături au mers către China (Kyiv Independent). Compania de transport maritim Dynagas, cu legături grecești, a transportat aproximativ 35 % din încărcăturile Yamal în prima jumătate a anului, încasând taxe de transport pentru fiecare cursă (gCaptain).

Perdanții sunt mai greu de identificat. Polonia și-a extins propriile importuri de LNG de la 41 TWh la 88 TWh între 2021 și 2025, investind în capacitate nouă de regazeificare pentru a înlocui gazul rusesc (PIE). Presa poloneză a prezentat achizițiile vest-europene ca pe o problemă de echitate: unele state membre au plătit devreme costul diversificării, în timp ce altele au continuat să cumpere până când termenul legal le va obliga să se oprească (TVN24).

Pentru consumatori, efectul merge în ambele direcții. Mai mult LNG în terminalele europene poate reduce pe termen scurt prețurile de hub, adică reperele angro folosite în tranzacțiile cu gaze, pentru că oferta suplimentară scade presiunea concurenței între cumpărători. În același timp, concentrarea achizițiilor de gaz rusesc până în decembrie poate face ruptura din ianuarie 2027 mai abruptă: cu cât Europa se bazează mai mult acum pe Yamal, cu atât va fi mai dificilă înlocuirea volumelor când interdicția va intra complet în vigoare.

Europa a evitat un șoc imediat pe piața gazelor amânând interdicția totală. Dar amânarea a transformat o parte din eliminarea treptată a importurilor într-o ultimă fereastră de cumpărare, prin care 5,96 mld. euro au mers în șase luni către industria rusească de gaze din Arctica, în timp ce legea menită să oprească exact acest flux era deja adoptată.