Statele UE, divizate pe carbon

Cinci țări au votat împotrivă. Alte cinci s-au abținut. Statele membre ale UE au aprobat totuși noile repere de eficiență a carbonului pentru perioada 2026–2030, adică formula care stabilește câte certificate gratuite de emisii vor primi fabricile europene în următorii cinci ani. Actualizarea oferă industriei energointensive o relaxare de aproximativ 4 mld. euro (BSS/AFP). Pentru oțelării, fabrici de ceramică și cuptoare de ciment, acești bani sunt o formă de sprijin industrial: le permit să rămână în Europa cât timp noua taxă la frontieră pentru carbon este introdusă treptat, pentru a le proteja de concurenți din țări cu reguli climatice mai slabe.

Cum funcționează formula

Sistemul UE de comercializare a certificatelor de emisii (ETS) este piața europeană a carbonului. Plafonează emisiile totale din industria grea și producția de energie electrică. Companiile trebuie să predea certificate, numite EU Allowances, pentru fiecare tonă de CO₂ emisă. O parte sunt vândute la licitație. Altele sunt acordate gratuit sectoarelor expuse riscului de „relocare a carbonului”, adică mutarea fabricilor în țări cu reguli climatice mai permisive (Comisia Europeană).

Un reper stabilește câte certificate gratuite primește fiecare fabrică. Formula este calculată pe produs, în funcție de emisiile celor mai curate 10 % dintre instalații pentru fabricarea unei unități din acel produs (Comisia Europeană). Dacă o fabrică este mai curată decât reperul, alocarea gratuită îi acoperă cea mai mare parte a costurilor de conformare. Dacă este mai poluantă, trebuie să cumpere diferența de pe piață.

Actualizarea pentru 2026–2030 recalibrează aceste repere la nivel de produs. Cu noile valori, industria păstrează certificate gratuite care acoperă, în medie, aproximativ 75 % din emisii, iar formula include acum și emisiile indirecte din electricitate în 14 repere de produs, reducând costurile pentru fabricile care trec la procese electrificate (UmweltDialog). Următorul pas este adoptarea formală de către Comisia Europeană (Bloomberg).

Cine a votat împotrivă și de ce

Polonia, Italia, Lituania, Letonia și Malta ar fi votat împotrivă, potrivit presei poloneze și internaționale (RMF24, Bloomberg). Nu a fost publicată o listă oficială a voturilor, deci informația rămâne bazată pe relatări de presă.

Cea mai concretă opoziție vine din Italia. Sectorul ceramicii, cu 242 de companii, 25.550 de angajați și o cifră de afaceri de 7,5 mld. euro, ar urma să vadă costurile directe ETS crescând de la 70 mil. euro la 120 mil. euro pe an sub noile repere (Il Resto del Carlino). Premierul Giorgia Meloni a atacat „birocrații” UE, susținând că au înăsprit reguli pe care Consiliul le-ar fi vrut relaxate (Il Fatto Quotidiano). Portugalia, fără să se opună direct, a transmis Bruxellesului că schimbarea reperelor ar putea penaliza ceramica, sticla și cimentul înainte să existe alternative viabile economic (Jornal Económico).

Argumentul favorabil noilor repere, susținut de Țările de Jos și de Comisia Europeană, este că un preț credibil al carbonului, combinat cu protecția la frontieră prin CBAM (Mecanismul de ajustare la frontieră în funcție de carbon, care taxează importatorii pentru carbonul inclus în produse), recompensează producătorii europeni eficienți și penalizează importurile mai poluante (NEa, DG TAXUD, Comisia Europeană). Fiecare certificat acordat gratuit nu mai este vândut la licitație, ceea ce înseamnă venituri mai mici pentru fondurile publice de decarbonizare. Organizațiile climatice avertizează că o alocare gratuită prea generoasă poate lăsa companiile cu un cost efectiv al carbonului aproape de zero, slăbind semnalul de investiții pe care ETS ar trebui să îl transmită (Sandbag).

Decalajul de calendar al CBAM

Calendarul contează pentru că CBAM este introdus în paralel. Din 2026, importatorii de ciment, oțel, aluminiu, îngrășăminte și alte bunuri acoperite de mecanism încep să plătească pentru carbonul inclus în produsele lor, cu o pondere taxabilă care crește de la 2,5 % în 2026 la 100 % până în 2034 (Vama Finlandeză). Alocarea gratuită pentru producătorii din UE ar trebui eliminată după același calendar. În teorie, un instrument îl înlocuiește pe celălalt: fabricile pierd certificate gratuite, dar primesc protecție la frontieră față de concurenți mai poluanți.

În practică, cele două sisteme nu se suprapun perfect. Alocarea gratuită din ETS este calculată la nivel de instalație, folosind repere de produs; ajustările CBAM se aplică la nivel de bunuri, pe baza codurilor vamale (Vama Finlandeză). O fabrică, un produs și o categorie de import nu sunt întotdeauna același lucru. Industria susține, în plus, că CBAM nu este încă suficient de testat pentru a garanta protecția: oțelul verde, de pildă, ar putea avea nevoie de prețuri ale energiei electrice de aproximativ 50 €/MWh pentru ca investițiile în Europa să rămână fezabile, prag pe care mulți producători nu îl pot atinge încă (Eurometal).

Nu există o tabelă publică în care să fie prezentate schimbările pentru fiecare reper, distribuția alocării gratuite suplimentare pe state membre sau efectul net după protecția CBAM și schemele naționale de compensare. Revizuirea ETS pe care Comisia Europeană este așteptată să o prezinte în iulie ar trebui să analizeze legarea viitoarelor certificate gratuite de obligații de investiții în decarbonizare (S&P Global). Acea revizuire va arăta dacă cele 4 mld. euro funcționează ca punte spre producție mai curată sau ca subvenție fără condiții. Până la publicarea datelor, nimeni din afara Bruxellesului nu poate spune exact.