UE țintește petrolierele rusești prin transport

UE poate să urmărească navele suspectate că fac parte din „flota din umbră”, să le includă în pachete de sancțiuni și să le interzică accesul în porturi. Mult mai greu este să le rețină fizic. Regulile care ajută Europa să identifice petroliere suspecte nu sunt aceleași cu cele care permit unui stat să le oprească. Cele două sisteme juridice se ating foarte puțin, iar Franța și Germania ar încerca, potrivit informațiilor apărute, să închidă această breșă.

De ce abordarea unui petrolier e mai complicată decât pare

În larg, dreptul internațional lasă statelor o marjă foarte îngustă. Potrivit UNCLOS, Convenția ONU asupra dreptului mării, care stabilește regulile globale privind competențele statelor pe mare, o navă militară poate aborda o navă străină doar în cazuri precis definite: piraterie, trafic de sclavi sau lipsa naționalității, între altele. Suspiciunea că un petrolier transportă țiței rusesc nu intră în această categorie (articolul 110 UNCLOS).

Mai aproape de coastă, constrângerile sunt diferite, dar rămân stricte. În apele teritoriale și în strâmtorile internaționale, navele străine beneficiază de drepturi de trecere pe care statele riverane nu le pot suspenda arbitrar (UNCLOS). Danemarca controlează strâmtorile daneze, însă nu le poate închide tranzitului pe baza acelorași reguli (Autoritatea Maritimă Daneză).

Puterea reală se află în porturi. Legislația UE permite deja inspecția și reținerea navelor străine atunci când deficiențe grave amenință siguranța sau mediul (Directiva 2009/16/CE). În paralel, cadrul de sancțiuni al UE, ajuns la al 17-lea pachet, include nave nominalizate și interzice servicii maritime legate de petrolul rusesc.

Marea Britanie a arătat că aceste instrumente pot avea efecte concrete. Forțele britanice au interceptat în iunie petrolierul suspect Smyrtos, considerat parte a flotei din umbră, și l-au mutat într-o zonă de ancoraj pentru verificări (guvernul britanic, BBC). Reținerea nu înseamnă însă confiscare. Smyrtos a fost ținut pentru controale, nu deposedat de încărcătură (The Guardian). În cazurile anterioare, petrolierele au fost, de regulă, eliberate cu petrolul la bord.

Două rute juridice, un blocaj politic

O soluție funcțională ar avea nevoie de două mecanisme paralele. Ruta sancțiunilor permite includerea navelor pe liste, interzicerea serviciilor și obligații de transparență privind asigurarea. Aceasta trece însă prin politica externă a UE, unde regula unanimității permite oricărui stat membru să blocheze adoptarea unei măsuri (articolul 31 TUE).

Ruta transporturilor funcționează altfel. Ar putea transforma indicatorii specifici flotei din umbră în declanșatori obligatorii de inspecție și ar putea lega lipsa certificatelor sau golurile de asigurare de reținerea navei. Pentru că normele de transport pot fi adoptate, de obicei, prin vot cu majoritate calificată, sistem în care statele mari au o pondere mai mare, dar nicio capitală nu poate bloca singură decizia, această cale ocolește blocajul sancțiunilor (articolul 100 TFUE).

Limita este că ruta transporturilor trebuie să rămână ancorată în motive reale de siguranță: certificate, asigurare, stare tehnică a navei. Dreptul UE cere ca măsurile să fie proporționale, adică restricția să corespundă problemei de siguranță invocate. Dacă baza juridică este împinsă spre suspiciune geopolitică, măsura devine vulnerabilă atât în raport cu UNCLOS, cât și în fața instanțelor europene.

Frâna statelor maritime

Ciprul este constrângerea discretă. Are o industrie importantă de servicii maritime și o prezintă drept sector economic strategic (Deputy Ministry of Shipping). Nicosia ar fi mai degrabă interesată să ceară formulări stricte, garanții juridice și limitarea răspunderii decât să blocheze totul frontal. Măsuri scrise prea larg ar putea împinge activitatea de shipping în afara jurisdicției UE, reducând controlul european fără să oprească fluxurile de petrol rusesc. Investigația Cyprus Confidential a ICIJ, care a expus rețele financiare offshore trecute prin insulă, pune în același timp presiune reputațională pe Nicosia să nu pară indulgentă față de aplicarea sancțiunilor.

În zona baltică, Polonia prezintă aplicarea mai dură a regulilor maritime ca protecție a infrastructurii critice, legând subiectul de amenințările la adresa cablurilor submarine, devenite o prioritate de securitate pentru NATO. Statele baltice și nordice converg spre aceeași soluție practică: aplicarea regulilor în porturi și refuzul serviciilor sunt mai realiste decât un regim de oprire și abordare pe mare.

Ce lipsește încă

În afara cercului care lucrează la text, nimeni nu a văzut o propunere franco-germană, dacă un text coerent există deja. Lipsesc și datele operaționale necesare pentru a evalua dacă o aplicare mai dură ar avea efect: câte voiaje ale flotei din umbră intră în porturile UE, câte prezintă deficiențe suficient de grave pentru reținere, cât de des acționează deja statele membre. Fără aceste cifre, un limbaj mai dur riscă să producă mai multe anunțuri, nu mai multe nave imobilizate. Europa poate să vadă mai multe petroliere decât poate opri legal. Dacă această inițiativă va schimba raportul depinde de o inginerie juridică pe care publicul nu a văzut-o încă.