UE ia în calcul extinderea Aspides

Trei nave militare patrulau în sudul Mării Roșii la 17 iulie, în timp ce Kaja Kallas, șefa diplomației UE, urca la bordul fregatei italiene Carlo Bergamini, în Djibouti, pentru a cere guvernelor europene o contribuție mai mare. Cererea a scos la vedere limita structurală a misiunii: Kallas poate propune opțiuni militare, dar nu poate obliga statele să trimită nave și nu poate determina asigurătorii să reducă primele de risc.

Operațiunea Aspides, misiunea navală a UE pentru escortarea navelor comerciale, a protejat peste 670 de nave comerciale și a salvat 128 de marinari de la lansarea sa, în februarie 2024 (EEAS). Kallas cere acum capabilități de dragare a minelor și nave suplimentare (Euronews). Rezultatul depinde însă de capitale prudente, de marine militare deja solicitate și de o piață a asigurărilor care își calculează riscul după propriile reguli.

O misiune defensivă în fața unor amenințări ofensive

Aspides funcționează pe baza unei decizii a Consiliului UE, adoptată în unanimitate de statele membre în februarie 2024 (EUR-Lex). Mandatul este strict defensiv: monitorizarea traficului maritim, escortarea navelor comerciale, interceptarea dronelor sau rachetelor îndreptate împotriva acestora. Misiunea nu lovește ținte terestre și nu aplică un embargo (EEAS). Marina americană a ales abordarea opusă, folosind rachete de croazieră Tomahawk împotriva unor amplasamente militare houthi din Yemen (Army Recognition). Aspides este plasată deliberat de cealaltă parte a acestei linii.

Kallas deține cea mai înaltă funcție diplomatică a UE. Poate propune și poate pune presiune politică. Nu poate modifica unilateral mandatul unei misiuni militare și nici redistribui nave aflate sub comandă națională. Misiunile din cadrul Politicii de Securitate și Apărare Comună, adică instrumentul prin care UE organizează operațiuni militare comune, depind de decizii luate împreună de guverne și de resurse puse la dispoziție ulterior de acestea (German Foreign Ministry). Când Kallas a sugerat ajustarea planului operațional, Spania și Italia au transmis public că preferă menținerea mandatului actual (Ahram Online).

Prudența Italiei este relevantă. Roma a contribuit cu fregata Bergamini și, anterior, cu distrugătorul Andrea Doria, fiind unul dintre principalii contributori la operațiunile europene din Marea Roșie (Analisi Difesa). Tocmai această implicare face Italia reticentă față de extinderea sarcinilor fără limite clare. Franța trasează o linie similară: Parisul insistă că nu există o soluție militară pentru conflictul din Yemen, în timp ce cere încetarea atacurilor houthi asupra navigației (France ONU). Formula comună este escortare, interceptare, protecție. Nu iluzia că o escaladare navală poate rezolva un război politic.

Diferența pe care nicio fregată nu o poate acoperi

Chiar și acolo unde Aspides funcționează militar, companiile de transport maritim nu consideră ruta suficient de sigură. Kuehne+Nagel, citând Lloyd’s List Intelligence, a raportat că tranzitele de marfă prin Bab el-Mandeb în iunie, strâmtoarea îngustă care leagă Marea Roșie de Golful Aden, erau încă cu aproximativ 41 % sub nivelul normal, iar traficul prin Suez era cu circa 45 % sub nivelurile de dinaintea crizei (Kuehne+Nagel). Maersk a readus un serviciu pe ruta Suez, dar a precizat că poate reveni la ruta mai lungă pe la Capul Bunei Speranțe dacă situația se deteriorează (Ahram Online).

Asigurările sunt mecanismul prin care amenințarea se transformă în cost, indiferent de prezența navală. Primele pentru riscuri de război pot urca de la aproximativ 0,2 % la peste 1 % din valoarea navei, acoperirea este emisă în blocuri de șapte zile, iar reasigurătorii pot impune unilateral excluderi de rută (Marsh). O fregată lângă o navă-container schimbă calculul militar al unui atac. Nu schimbă modelul actuarial al asigurătorului decât dacă atacurile scad aproape de zero pe întregul coridor.

Danemarca și Țările de Jos resimt cel mai direct perturbarea, prin Maersk și Rotterdam. Ambele au însă capacitate navală limitată pentru a acoperi deficitul de escortă. Ministerul olandez al Apărării a indicat în principal o contribuție de personal la Aspides, la cartierul general din Larissa, în Grecia, în timp ce fregatele disponibile sunt deja angajate în misiuni NATO (Dutch Defence). Statele care pierd cel mai mult din devierea rutelor nu sunt neapărat cele care pot furniza nave de escortă. Expunerea comercială nu se transformă automat în contribuție militară.

Aspides poate reduce riscul pentru navele pe care le escortează. Nu poate face Marea Roșie ieftină, previzibilă sau normală comercial până când guvernele și asigurătorii nu ajung să considere întregul coridor mai sigur. Pentru asta ar fi nevoie fie de o soluție politică în Yemen, fie de o scădere a atacurilor suficient de mare încât să modifice tabelele actuariale. UE nu controlează niciuna dintre aceste variabile.