Europa pariază 2,4 mld. € pe o fabrică netestată

Megafabrica Aerospacelab din Marcinelle, în Charleroi, regiunea Valonia, era încă în construcție la jumătatea lunii august, iar producția ar urma să înceapă în 2027 (Kölnische Rundschau). La 10 septembrie, compania a anunțat că a obținut un contract de 2,4 mld. euro pentru construirea a 264 de sateliți pe orbită joasă destinați IRIS², constelația suverană a UE pentru comunicațiile guvernamentale criptate (Aerospacelab, Reuters). Comanda reprezintă aproximativ 80 % din componenta pe orbită joasă și trei sferturi din întreaga flotă (European Commission, Aerospacelab). Cea mai mare parte a efortului industrial pentru IRIS² revine astfel unui startup a cărui nouă fabrică nu a demonstrat încă faptul că poate susține producția la scară mare.

Ce trebuie să demonstreze fabrica

Aerospacelab susține că fabrica din Charleroi va putea produce până la 500 de sateliți pe an după intrarea în funcțiune (Kölnische Rundschau). Compania nu a prezentat însă dovezi publice că unitatea a trecut testele de recepție, a obținut certificările de calitate sau a atins vreun obiectiv intermediar al producției de serie (Aerospacelab).

Lanțul de producție creează și o dependență între furnizori. Aerospacelab construiește platforma satelitului, adică structura care găzduiește sistemele de alimentare, propulsie și calcul. Thales Alenia Space furnizează, printr-un acord separat de aproximativ 500 mil. euro, sarcina utilă pentru comunicații securizate (Thales Alenia Space). Aerospacelab integrează apoi cele două componente și predă satelitul finit către Eutelsat (European Spaceflight). Dacă echipamentele Thales nu trec testele necesare sau sosesc cu întârziere, liniile de integrare ale Aerospacelab rămân inactive chiar și atunci când platformele sunt produse la timp.

O relatare germană anterioară vorbea despre o comandă de „până la 264” de sateliți, în valoare de „cel puțin 1,8 mld. euro”. Diferența arată cât de puține informații din contractul semnat au devenit publice (Kölnische Rundschau).

Cine a ales Aerospacelab și cine poate interveni

Comisia Europeană nu a cumpărat direct sateliții. A acordat o concesiune pe 12 ani către SpaceRISE, consorțiul format din operatorii de sateliți Eutelsat, SES și Hispasat (European Commission). În această structură, Eutelsat coordonează segmentul pe orbită joasă și a ales Aerospacelab în urma unei proceduri în care soluțiile posibile au fost negociate înaintea ofertelor finale. SpaceRISE rămăsese singurul consorțiu în cursă după retragerea Airbus și Thales din nucleul ofertanților, ceea ce a redus presiunea concurențială asupra condițiilor contractuale (Journal of European Public Policy, European Commission).

Prin comparație, Airbus construiește pe linia sa din Toulouse cel puțin 66 de sateliți din primul lot, care ar trebui livrați în 2029 (Airbus), iar compania germană OHB afirmă că a câștigat un contract de aproape 1 mld. euro pentru 18 platforme destinate orbitei medii (OHB). Ponderea atribuită Aerospacelab este mult mai mare decât a fiecăruia dintre acești doi producători.

Informațiile publice nu arată cine poate interveni dacă segmentul pe orbită joasă acumulează întârzieri. Nu se știe dacă Eutelsat poate reduce dimensiunea loturilor, aplica penalități sau rezilia contractul cu furnizorul, iar puterile Comisiei Europene de supraveghere a concesiunii sunt la fel de neclare. Valoarea inițială a concesiunii era de 10,6 mld. euro: 6 mld. euro din bugetul UE, 550 mil. euro prin ESA, Agenția Spațială Europeană care gestionează în comun dezvoltarea, și peste 4 mld. euro din partea operatorilor privați (ESA). După extinderea programului la 348 de sateliți în august 2026, o publicație de specialitate a estimat costul la aproape 15,6 mld. euro, însă Comisia nu a confirmat suma (Advanced Television). Contractul nu precizează dacă întârzierile vor fi suportate financiar de operatori, de furnizori sau de bugetul UE.

Cursa contra cronometru

Potrivit EUSPA, agenția UE care supraveghează programele spațiale, primele lansări sunt planificate pentru 2029, iar sateliții Aerospacelab ar urma să ajungă pe orbită începând din 2030 (EUSPA). Comisia Europeană enumeră încă asigurarea serviciilor de lansare printre etapele viitoare, fără să fi anunțat vreun furnizor (European Commission).

Contractul transferă către Aerospacelab o responsabilitate industrială reală, fără ca posibilitatea livrării la scara și în calendarul asumate să fi fost demonstrată. Aerospacelab trebuie să prezinte dovezi privind punerea în funcțiune a fabricii și menținerea ritmului de producție, iar Eutelsat trebuie să clarifice criteriile de recepție. Comisia Europeană trebuie să explice public cine suportă costurile dacă programul întârzie, deoarece informațiile disponibile acum nu permit stabilirea răspunsului.