Gazul la €100 ajunge întâi la fabrici

Prețul de referință al gazului în Europa a atins pentru scurt timp 100 de euro pe megawatt-oră miercuri după-amiază, cu aproximativ 4 % peste ședința precedentă și pentru prima dată din 2022 (Reuters). Scumpirea reflectă competiția mai dură dintre Europa și Asia pentru gazul transportat pe mare, după perturbarea traficului prin Strâmtoarea Ormuz. Fabricile și piețele de electricitate care depind mult de gaze resimt primele creșterea; cele mai multe gospodării o simt mai târziu.

Cotația vine de la Title Transfer Facility (TTF), un hub virtual din Țările de Jos care servește drept reper pentru comerțul angro cu gaze în Europa. Contractul vizat privește livrările din noiembrie (ICE). Acesta stabilește doar prețul gazului, înainte de transport, taxe și marja furnizorilor, iar miercuri pragul de 100 de euro a fost atins pentru scurt timp în timpul tranzacțiilor, nu menținut de piață.

Cum se transmite perturbarea din Golf până la prețul olandez

Gazul natural lichefiat (GNL) este răcit până devine lichid, pentru a putea fi transportat cu nave. Potrivit ENTSOG, asociația operatorilor europeni de rețele de transport al gazelor, ruta prin Ormuz asigură în mod obișnuit aproximativ 20 % din comerțul mondial cu GNL (ENTSOG). ACER, agenția UE care coordonează autoritățile naționale de reglementare în energie, a raportat că în această vară nu a ajuns în UE nicio cantitate semnificativă de GNL din Qatar (ACER).

Europa cumpără direct relativ puțin gaz din Qatar, dar este totuși afectată. Cu transporturile din Golf blocate, cumpărătorii europeni și cei asiatici licitează pentru aceleași transporturi care pot fi redirecționate, iar prețul de referință crește până când suficiente nave se îndreaptă spre Europa. Cei care au deja contracte achită prețul prevăzut în ele, care poate urmări doar parțial cotația hubului sau o poate urma cu întârziere.

Presiunea se vede în depozite. La 28 octombrie, depozitele subterane de gaze din UE erau pline în proporție de 74,96 %, față de aproximativ 83 % cu un an înainte (GIE AGSI). Europa intră astfel în iarnă cu o rezervă mai mică.

ENTSOG a evaluat cât de mult poate ține această rezervă. Dacă livrările de GNL se ridică la nivelul presupus, Europa va încheia iarna cu depozitele încă pline în proporție de 29 % (ENTSOG). Ar rămâne astfel o rezervă pentru o primăvară rece. Într-un scenariu cu aproximativ 20 % mai puțin GNL, gradul de umplere ar coborî la 13 % (ENTSOG). Depozitele nu s-ar goli, dar marja s-ar reduce puternic. ENTSOG precizează că testul verifică conductele și terminalele, fără să estimeze ce transporturi vor ajunge efectiv. Autoritatea de reglementare a rețelelor din Germania, Bundesnetzagentur, consideră că aprovizionarea țării este stabilă, iar riscul unor livrări insuficiente este redus (Bundesnetzagentur). Pe baza acestor date, Europa se confruntă cu o problemă de preț, nu cu o penurie.

Același preț, facturi foarte diferite

Depozitele pline nu fac gazul mai ieftin. Cele din Italia erau umplute în proporție de 90,88 %, față de 61,73 % în Germania (GIE AGSI), dar ambele țări cumpără următoarele transporturi la același preț de referință. Diferența mai mare ține de măsura în care prețul gazului se transmite în cel al electricității.

În licitațiile zilnice de pe piața angro de electricitate din Europa, centrala cu costul cel mai ridicat dintre cele necesare pentru a acoperi cererea într-o anumită oră stabilește prețul pentru intervalul respectiv; adesea, aceasta funcționează pe gaz. Agenția Europeană de Mediu estimează că, în primele 16 săptămâni din 2026, gazul a influențat prețurile angro ale electricității în 66 % dintre orele analizate în Italia (EEA). Prin urmare, prețurile italiene la electricitate se mișcă îndeaproape cu cele ale gazului. În Spania, unde energia solară și eoliană acoperă frecvent cererea, ponderea a fost de numai 9 % (EEA). Companiile și gospodăriile cu contracte la preț fix nu achită direct prețul licitației, dar acesta se reflectă în prețurile contractelor reînnoite.

Contractele întârzie și scumpirea facturilor la gaze. O analiză a Băncii Centrale Europene (BCE) a constatat că modificările prețului angro al gazului s-au transmis în prețurile plătite de consumatori în una până la trei luni în peste jumătate dintre țările zonei euro (ECB). Contractele la preț fix, tarifele reglementate și achizițiile în avans ale furnizorilor la preț blocat explică de ce transmiterea întârzie în alte țări. În aproximativ o treime dintre ele, a durat între șapte și 12 luni (ECB).

Polonia arată cât de mult poate amâna scumpirea un regulator. Tariful myORLEN la gaze pentru gospodăriile eligibile a fost menținut la 197,29 zloți pe megawatt-oră până la 31 decembrie 2026 (URE). Cumpărătorii industriali ale căror contracte urmăresc prețul hubului nu au o protecție similară. Producătorii mari consumatori de energie, precum fabricile de produse chimice care folosesc gazul atât drept combustibil, cât și ca materie primă, ar putea resimți primii scumpirea.

Faptul că prețul a atins pentru scurt timp 100 de euro nu indică nici o penurie, nici o scumpire imediată a facturilor gospodăriilor. Cifrele ENTSOG sugerează că Europa poate trece iarna chiar și cu mai puțin GNL. Costurile depind de cât timp se mențin prețurile angro aproape de acest nivel, pe măsură ce expiră contractele de protecție și se actualizează tarifele. Dacă se mențin, contractele stabilesc ordinea: utilizatorii de electricitate din Italia și fabricile cu prețuri legate de hub suportă scumpirea primii, iar gospodăriile din Polonia, protejate de tariful înghețat, ultimele.