Gazul european la €87 lovește importatorii

Scumpirea gazului pentru iarnă ajunge mai întâi la companiile care trebuie să cumpere acum volume de înlocuire. Contractele pentru livrarea în noiembrie s-au tranzacționat în după-amiaza de 13 octombrie la 87,20 euro pe megawatt-oră, potrivit cotației raportate, cu aproximativ 3 % peste nivelul zilei și la cel mai ridicat nivel de la sfârșitul lui 2022 (Der Standard/APA). În februarie, același reper se afla în jurul valorii de 32 de euro (Brussels Times). Reducerea livrărilor din Qatar și stocurile europene mai mici explică saltul, iar companiile care trebuie să înlocuiască acum gazul nelivrat suportă primele costuri.

Cotația vine de pe TTF, un hub de tranzacționare din Țările de Jos, ale cărui contracte futures stabilesc prețul de referință al gazului în Europa (ICE). Un contract futures fixează astăzi prețul gazului care urmează să fie livrat ulterior. Cotația crește când cumpărătorii se așteaptă la o iarnă cu ofertă restrânsă, chiar dacă gospodăriile și fabricile nu duc astăzi lipsă de gaz. Este un preț angro, care nu modifică automat factura niciunui consumator.

Mai puțin gaz din Qatar, stocuri europene mai mici

Înainte de perturbarea aprovizionării, Qatar asigura aproximativ o cincime din comerțul mondial cu GNL, a declarat emirul Sheikh Tamim bin Hamad Al Thani într-un discurs din 13 octombrie (Amiri Diwan). GNL este gaz răcit până devine lichid, astfel încât să poată fi transportat cu nave. Emirul a spus că o parte importantă a exporturilor țării a fost afectată și a indicat două cauze: Strâmtoarea Ormuz, pe unde trebuie să treacă navele din Qatar, este închisă, iar Ras Laffan, principala instalație de export a țării, a fost avariată.

O parte din pagube va necesita reparații de durată. Atacurile din martie au scos din funcțiune aproximativ 17 % din capacitatea de export a Qatarului, iar QatarEnergy estima că repararea instalațiilor de GNL va dura între trei și cinci ani (S&P Global). Cumpărătorii europeni concurează acum cu cei asiatici pentru transporturile disponibile, ceea ce ridică prețul pe care trebuie să îl plătească ambele regiuni.

Europa are și mai puțin gaz în depozite. La 1 octombrie, depozitele din UE erau pline în proporție de 72 %, față de 83 % cu un an înainte (ENTSOG). Comisia Europeană susține că gazoductele și terminalele de import pot asigura aprovizionarea într-o iarnă obișnuită chiar și cu stocuri mai mici (European Commission).

ENTSOG, asociația operatorilor rețelelor de gaz din Europa, a analizat și câteva scenarii, care testează posibile evoluții, fără să fie prognoze. Într-o iarnă obișnuită, stocurile ar ajunge la sfârșitul lui martie la circa 29 %. Dacă în Europa ar ajunge cu 20 % mai puțin GNL, ar coborî la aproximativ 13 % (ENTSOG). Pentru cumpărători, plata unui preț mai mare acum este o formă de asigurare împotriva celui de-al doilea scenariu.

Acest tablou explică de ce gazul pentru iarnă este scump. Nu explică însă de ce prețul a crescut în acea anumită după-amiază, iar relatările despre piață nu indică un declanșator unic pentru mișcarea din ziua respectivă.

Importatorii plătesc primii

Costurile imediate revin companiilor care trebuie să înlocuiască gazul care nu a mai ajuns. Edison din Italia a declarat că Qatar nu i-a livrat 35 de transporturi destinate terminalului său de import de la Marea Adriatică, echivalentul a aproximativ 4,6 mld. metri cubi de gaz, și că până la sfârșitul lui septembrie înlocuise 23 dintre ele (Edison). Edison nu a precizat cât a plătit. Orice companie aflată într-o situație similară cumpără la prețurile curente ale pieței, în timp ce producătorii și traderii care au gaz disponibil pentru vânzare beneficiază de aceeași scumpire.

Facturile gospodăriilor se modifică mai târziu și neuniform

Gospodăriile nu cumpără contracte futures pe TTF. Furnizorii lor achiziționează gaz în avans și transferă costurile în trei moduri principale. Unii clienți au contracte cu preț fix. Alții au oferte indexate, al căror preț urmărește un reper publicat. Restul plătesc tarife reglementate, stabilite sau plafonate de stat. Fiecare categorie resimte modificările după propriul calendar.

Franța arată cum se transmite scumpirea cu întârziere. Autoritatea de reglementare din sectorul energiei, CRE, publică reperul urmărit de ofertele indexate. Acesta va crește cu 6,6 % la 1 noiembrie, adăugând circa 12 euro la factura medie din noiembrie a acestor clienți (CRE). CRE a calculat valoarea pe baza prețurilor din septembrie, astfel că saltul din această săptămână nu este inclus.

Spania amână o parte din cost. A plafonat la 35 % creșterea din octombrie a componentei de gaz din tariful reglementat, iar gospodăriile vor restitui diferența amânată, cu dobândă, începând din ianuarie 2027 (BOE). Plafonul reduce facturile din această toamnă, dar le mărește pe cele de mai târziu.

Piața anticipează o rezervă mai mică de gaz pentru iarnă. Importatorii precum Edison, care au nevoie de transporturi de înlocuire, suportă costul imediat. Gospodăriile resimt scumpirea în funcție de contractele lor și de regulile tarifare stabilite de guverne, astfel că un client din Franța cu ofertă indexată și unul din Spania cu tarif reglementat o vor simți la momente diferite. Nu se știe încă în ce măsură saltul din această săptămână va ajunge în facturi. Depinde de cât de rece va fi iarna și de volumul de GNL care va ajunge în Europa.