E3 caută loc la masa Ucrainei

Franța, Germania și Regatul Unit lucrează la un format comun prin care să asigure participarea Europei la eventuale negocieri pentru încheierea războiului dus de Rusia împotriva Ucrainei, potrivit unor oficiali europeni citați de the New York Times. Nu este un plan de pace, ci o încercare de coordonare înainte ca discuțiile să înceapă: Parisul, Berlinul și Londra vor să transforme sancțiunile, banii și sprijinul militar oferite de Europa în influență diplomatică, înainte ca Washingtonul să definească procesul fără ele.

Graba are un motiv precis. Serghei Lavrov a declarat la 14 august că Moscova nu ar refuza o întâlnire cu emisarii lui Trump, Steve Witkoff și Jared Kushner (Bloomberg). O navetă diplomatică între SUA și Rusia pare acum mai plauzibilă decât în orice alt moment de la invazia pe scară largă. Dacă discuțiile pornesc în termenii Washingtonului, europenii riscă să primească rezultate pe care le-au finanțat, dar pe care nu le-au modelat.

Ce controlează, de fapt, E3

Cele trei guverne au pârghii reale, însă aproape toate devin decisive după un acord, nu în timpul negocierii propriu-zise. Sancțiunile UE împotriva Rusiei cer unanimitate în Consiliu, unde fiecare stat membru are drept de veto, astfel că Washingtonul și Moscova pot discuta relaxarea sancțiunilor, dar nu pot opri măsurile europene (Consiliul UE). Parcursul Ucrainei către aderarea la UE cere, de asemenea, aprobare unanimă, conform articolului 49 din Tratatul privind Uniunea Europeană (EUR-Lex). Iar activele rusești înghețate se află în mare parte în bănci și sisteme europene de clearing: Comisia Europeană a anunțat la 5 august că veniturile generate de aceste active au finanțat încă 1,4 mld. euro pentru Ucraina (Comisia Europeană).

Europa poate să nu controleze sala în care se negociază. Controlează însă mai multe încuietori ale ușilor de după acord.

Ocolirea din interiorul ocolirii

Problema mai adâncă a E3 este că un format creat pentru a evita o ocolire a Europei de către SUA și Rusia riscă să producă o ocolire a celorlalți europeni de către Paris, Berlin și Londra. Relatările descriu o structură în trei cercuri: E3 ca nucleu operațional, Polonia, Italia și statele nordice consultate într-un al doilea cerc, iar instituțiile UE introduse ulterior în proces (the New York Times, European Pravda). A fi consultat nu înseamnă același lucru cu a decide.

Întrebarea mandatului era deja deschisă înainte ca acest format să apară. În iulie, foști oficiali de rang înalt din Marea Britanie, Franța, Germania și Rusia s-au întâlnit în secret la Viena, potrivit Bloomberg. Niciun guvern nu a prezentat întâlnirea drept oficială; Ministerul german de Externe ar fi transmis că presupusele contacte nu au fost purtate în numele său (Berliner Zeitung). Dar episodul de la Viena a reactivat principiul central al perioadei de război: nimic despre Ucraina fără Ucraina. E3 trebuie acum să respecte acest principiu dacă vrea ca efortul său de coordonare să pară legitim, nu exclusivist.

Statele care absorb riscul direct cel mai mare se află în al doilea cerc sau complet în afara formatului. Polonia, expusă presiunii hibride rusești și esențială pentru logistica NATO, nu a validat un mandat E3; accentul public al Varșoviei rămâne pe reînarmare și pe alianța cu SUA (KPRM). România, unde drone venite din zona de război au dus la ridicarea de la sol a avioanelor F-16 în apropiere de Tulcea (Agerpres), are nevoie ca orice condiții de pace să reducă expunerea militară reală de la frontiera Mării Negre. Președintele Finlandei a subliniat la 14 august că Europa trebuie să se pregătească pentru Rusia ca amenințare pe termen lung, inclusiv după un eventual armistițiu (guvernul Finlandei).

Italia accentuează problema legitimității. Ca membră G7 și participantă cu drept de vot la fiecare decizie europeană privind sancțiunile, Roma poate accepta E3 ca mecanism de coordonare, dar nu ca înlocuitor al forumurilor în care Italia codecide (Adnkronos, RBC Ukraine). Chiar și în interiorul E3, Marea Britanie ar fi mai prudentă decât Franța, pentru că nu vrea să tensioneze relația cu Trump (European Pravda).

Nu există un text E3 publicat. Nici Washingtonul, nici Moscova nu au acceptat un loc european la masa negocierilor. Cele trei capitale se poziționează, nu negociază. E3 poate cere o voce europeană în discuții care ar putea redesena ordinea de securitate a continentului. Nu poate pretinde credibil că este acea voce cât timp statele care poartă riscul direct nu fac parte din mandat.