Europa plătește peste €100bn în plus pentru energie

Jørgensen estimează că Europa a plătit cu peste 100 mld. euro mai mult pentru energie în acest an, „fără să primească o moleculă în plus de gaz sau petrol”, a declarat comisarul european pentru energie la Dublin, pe 29 septembrie (înregistrarea Comisiei). Avertismentul său privea prețurile, nu riscul unei penurii. Reuniunea informală a miniștrilor energiei s-a încheiat fără o declarație comună și fără măsuri obligatorii (Președinția irlandeză).

Estimarea îi aparține și include atât petrolul, cât și gazele. Nu a precizat ce prețuri anterioare sau ce volume de import a luat în calcul (RTÉ), așa că cifra trebuie privită mai degrabă ca una politică decât ca o sumă verificată prin audit.

Gaz suficient, dar mai scump

O penurie înseamnă că nu se mai poate cumpăra gaz. Un șoc de preț înseamnă că gazul rămâne disponibil, dar costă mai mult. Oficialii descriu a doua situație. La 25 septembrie, grupul de coordonare pentru gaze al Comisiei Europene a apreciat că aprovizionarea era stabilă, chiar dacă stocurile erau sub nivelurile istorice (Comisia Europeană).

Depozitele de gaze ale UE erau pline în proporție de 71,16 % pe 27 septembrie, față de 82,3 % cu un an înainte (GIE AGSI, APA). Depozite mai goale nu înseamnă că locuințele rămân fără încălzire, fiindcă stocurile sunt doar una dintre sursele de aprovizionare. Autoritatea de reglementare a rețelelor din Germania, Bundesnetzagentur, consideră redus riscul unor dificultăți, deoarece gazul continuă să ajungă prin conducte și sub formă de gaz natural lichefiat (GNL, răcit până devine lichid și transportat cu nave) (DW).

Scumpirea vine din concurența pentru transporturile de GNL. Perturbările din zona Strâmtorii Ormuz au redus oferta mondială, astfel că europenii concurează mai intens cu cumpărătorii asiatici pentru fiecare transport disponibil (Universitatea Columbia). TTF, prețul de referință pentru gazul angro din Europa, era în jur de 73 euro pe megawatt-oră pe 29 septembrie, față de aproximativ 33 de euro înainte ca războiul să se intensifice, la sfârșitul lunii februarie (La Stampa). Prețul gazului explică doar o parte din estimarea lui Jørgensen, care include și petrolul.

Cine resimte primul scumpirea

Companiile care cumpără gaz la prețurile pieței resimt primele scumpirea. Aceasta se transmite apoi în prețul electricității: pe piețele angro europene, producătorii care vând într-o anumită oră primesc de regulă prețul celei mai scumpe centrale necesare pentru a acoperi cererea, iar aceasta funcționează adesea pe gaz (Universitatea Columbia). Când gazul se scumpește, energia eoliană, solară și nucleară vândută pe aceeași piață ajunge să fie remunerată la prețul mai mare, pe care îl plătește apoi cumpărătorul de electricitate.

Cât de repede ajunge scumpirea la gospodării depinde de contracte. Tarifele reglementate și contractele cu preț fix amână majorarea până la actualizarea lor. Jørgensen a atras atenția asupra celor aproape 50 de milioane de europeni despre care spune că nu își pot încălzi locuințele adecvat nici măcar într-o iarnă obișnuită (Euronews).

Prețurile se transmit și peste granițe, dar efectele diferă. Ministrul italian al energiei, Gilberto Pichetto Fratin, spune că Italia are suficient gaz, însă avertizează că refacerea stocurilor din Germania ar putea scumpi gazul plătit de industria și producătorii de energie din Italia (Corriere).

Mai puține achiziții, fără obligații comune

Guvernele pot reduce presiunea cumpărând mai puțin, cu prețul unei rezerve de siguranță mai mici. Comisia le ceruse statelor să relaxeze țintele de umplere a depozitelor, astfel încât un val de achiziții să nu împingă prețurile în sus. To Brief a relatat că guvernul neerlandez își analiza răspunsul (To Brief).

La 11 septembrie, guvernul neerlandez a anunțat că a redus ținta de umplere pentru această iarnă la 64 %, adică aproximativ 93 TWh, peste cei circa 70 TWh retrași în medie în fiecare dintre ultimele cinci ierni (guvernul neerlandez). Noua țintă este suficientă pentru o iarnă obișnuită. Gasunie, operatorul rețelei de gaze de stat, a precizat că vechea țintă fusese stabilită pentru cea mai rece iarnă din ultimii 30 de ani (Gasunie).

Achizițiile mai mici pot reduce presiunea asupra prețurilor, dar lasă mai puțin gaz în rezervă dacă iarna este severă.

Reuniunea de la Dublin nu a produs nimic comparabil la nivelul UE. Relatarea Președinției irlandeze enumeră sesiuni despre prețuri accesibile, inovare și securitate, fără să consemneze un rezultat obligatoriu (Președinția irlandeză). Jørgensen le-a cerut guvernelor să reducă folosirea gazului și cererea de electricitate în orele de vârf, dar acestea sunt solicitări, nu obligații (înregistrarea Comisiei).

Oficialii consideră că aprovizionarea este stabilă, gazul angro costă mai mult decât înainte de intensificarea războiului, iar miniștrii au plecat din Dublin fără o măsură obligatorie care să reducă acest cost. Companiile care cumpără la prețurile pieței plătesc primele, iar gospodăriile resimt scumpirea când li se actualizează contractele. Costul total al iernii rămâne incert, iar Comisia încă trebuie să explice cum a ajuns la estimarea de 100 mld. euro (RTÉ).