Acordul comercial al Uniunii Europene plafonează exporturile auto către India la 250,000 de vehicule

Acordul de liber schimb dintre UE și India, încheiat în ianuarie 2026, este cel mai mare acord comercial semnat vreodată de fiecare dintre cele două părți. Acoperă piețe care însumează un sfert din PIB-ul mondial (European Commission). Dar ideea că mașinile europene vor intra masiv pe piața indiană la tarife mai mici ascunde un compromis incomod: UE deschide 99,5 % din liniile sale tarifare pentru bunurile indiene, în timp ce India oferă constructorilor auto europeni o cotă de numai 250.000 de vehicule pe an (S&P Global, India Briefing). Într-o piață care vinde anual 4,5 milioane de autoturisme (VDA), asta înseamnă acces pentru aproximativ 5,5 % din piață.

Cota auto care arată mai bine pe hârtie

Tarifele actuale aplicate de India mașinilor europene importate sunt între 70 % și 110 %, în funcție de preț (CNBC). Prin acord, acestea scad la 35 % în primul an și ajung la 10 % în al cincilea an, dar numai în interiorul cotei. Vehiculele electrice nu primesc nicio reducere în primii cinci ani (India Briefing).

Constructorii europeni care ar urma, teoretic, să câștige cel mai mult produc deja în India. Volkswagen și Škoda fabrică sute de mii de vehicule la uzina integrată din Pune (Volkswagen India), iar Renault transformă India într-un centru de export de 2 mld. euro anual până în 2030 (Automotive Manufacturing Solutions). Pentru aceste companii, reducerea tarifelor la mașini finite trimise din Europa este mai puțin importantă decât ieftinirea componentelor care intră în fabricile lor indiene.

Beneficiarii direcți sunt, mai degrabă, producătorii germani de utilaje. VDMA, federația germană a industriei de inginerie mecanică, estimează o creștere de 10–15 % a exporturilor către India (VDMA). Economiile tarifare anuale estimate la 4 mld. euro la nivelul UE (European Commission) vor trece în principal prin echipamente industriale, produse chimice și componente, nu prin mașini finite ieșite de pe liniile de asamblare germane.

Cine plătește prețul

În sens invers, 91 % din exporturile indiene intră în UE fără tarife încă din prima zi (The Tribune/ICRA). Sunt incluse textile, medicamente, produse chimice și încălțăminte, sectoare în care UE încă are sute de mii de angajați.

Industria textilă este cea mai expusă. Tarifele UE de 4–26 % aplicate țesăturilor și articolelor de îmbrăcăminte din India scad imediat la zero (European Commission). Peste 400.000 de lucrători din sud-estul Europei, concentrați în România, Bulgaria și Croația, produc textile și îmbrăcăminte cu marje reduse (IndustriAll Europe). EURATEX, federația europeană a industriei textile, a cerut reguli de origine mai stricte, pentru a împiedica producătorii indieni să proceseze minimal țesături chinezești și să le exporte apoi fără tarife (EURATEX). În zona medicamentelor generice, grupuri farmaceutice indiene precum Sun Pharma și Cipla au deja aprobări de reglementare în Europa și vor beneficia acum de tarife zero, față de niveluri care ajungeau până la 11 % (European Pharmaceutical Review).

Mecanismul UE de ajustare la frontieră în funcție de carbon, CBAM, adică taxa prin care importatorii ar trebui să suporte aceleași costuri ale emisiilor ca fabricile europene, acoperă oțelul și cimentul, dar nu textilele sau produsele farmaceutice (Borderlex). Producătorii europeni din aceste sectoare plătesc costurile climatice ale UE. Concurenții lor indieni nu.

Un acord fără opoziție

Spre deosebire de acordul cu Mercosur, care a declanșat proteste ale fermierilor și contestația Poloniei la Curtea de Justiție a UE, acordul cu India nu a produs mobilizare de masă. Lobby-ul textil este politic mai slab decât cel agricol. Compromisul rămâne însă real: corporațiile europene obțin lanțuri de aprovizionare mai ieftine pentru fabricile lor din India, iar lucrătorii din cele mai vulnerabile zone industriale ale Europei absorb șocul concurențial. Acordul așteaptă ratificarea Parlamentului European, probabil la începutul lui 2027 (ORF). Avansează tocmai pentru că lucrătorii care riscă să piardă nu au suficientă influență politică pentru a-l încetini.