Cinci state UE blochează azilul la frontieră

De la frontiera Finlandei cu Rusia până la granițele statelor baltice cu Belarus și mai departe, la punctele de control Schengen ale Germaniei, cinci state membre ale UE limitează acum accesul la cererile de azil la frontieră. Seimul Poloniei, camera inferioară a parlamentului, a votat prelungirea cu încă 60 de zile a restricțiilor la frontiera cu Belarus, cele mai recente măsuri dintr-o serie introdusă în 2025 (RMF24, VisaHQ News). Varșovia descrie ruta drept parte a unei operațiuni hibride belaruse, nu ca migrație obișnuită. Lituania, Letonia și Finlanda aplică regimuri similare la frontierele estice. Germania controlează frontierele terestre interne ale spațiului Schengen și respinge cereri de azil din direcția opusă.

Fiecare stat folosește instrumente juridice diferite. Nu există coordonare între ele. Iar nicio instituție a UE nu a publicat până acum o evaluare clară privind compatibilitatea acestor regimuri cu dreptul european.

Frontiera estică

Statele baltice arată cum măsurile temporare de criză pot deveni modele permanente de administrare a frontierei.

Lituania tratează controlul la frontieră ca formă de autoapărare împotriva unui atac hibrid al Belarusului. Polițiștii de frontieră au întors din drum 888 de migranți neregulamentari în 2026, până la începutul lunii iulie, și peste 25.000 de la începutul crizei, în 2021, potrivit LRT. Starea de urgență menținută la nivel național acordă autorităților de frontieră puteri extinse pentru a refuza intrarea fără procedura standard de analiză a cererilor de azil.

Letonia a transformat arhitectura de urgență într-un mecanism administrativ obișnuit, prelungind măsurile consolidate la frontieră până la sfârșitul anului 2026 și alocând încă 1,7 mil. euro pentru menținerea lor (1188.lv). În 2025, Letonia a oprit 12.046 de tentative de trecere și a admis 31 de persoane din motive umanitare (BB.lv). Cadrul juridic trece prin legislația privind securitatea frontierei, nu prin procedura de azil, ceea ce mută logica sistemului de la examinarea cererilor la blocarea trecerilor.

Finlanda a introdus mai multe garanții decât vecinii săi. Legea temporară privind frontiera permite returnarea persoanelor la granița cu Rusia atunci când guvernul stabilește că un stat ostil folosește migrația ca armă, dar impune limite de timp și prevede excepții pentru copii, persoane cu dizabilități și persoane expuse riscului de tortură sau moarte (Finlex, Eduskunta). Amnesty Finland susține însă că legea încalcă în continuare obligațiile internaționale, pentru că pornește de la refuz, nu de la examinarea individuală a cazului (Amnesty Finland).

Germania controlează aceeași frontieră din cealaltă parte

Logica securitară a trecut de la frontiera externă a UE la frontierele interne ale spațiului Schengen. Berlinul controlează toate frontierele terestre din septembrie 2024. Din mai 2025, aceste controale permit respingerea persoanelor care cer azil la frontieră. Ministrul de interne Alexander Dobrindt susține că măsurile au prevenit peste 32.000 de intrări ilegale (Deutschlandfunk, DW).

Instanțele germane au început să limiteze această abordare. Tribunalul Administrativ din München a constatat în 2025 că mai multe controale au fost ilegale, argumentând că verificările devenite practic permanente nu pot fi încadrate drept excepții temporare de la regulile Schengen, care permit în mod normal libera circulație la frontierele interne ale UE (Tagesschau). Polonia a introdus, la rândul ei, controale la aceeași frontieră din iulie 2025 (Auswärtiges Amt). Cele două state verifică acum aceeași graniță din direcții opuse, pentru că niciunul nu mai are încredere că libera circulație Schengen poate gestiona riscul.

Cine controlează excepția?

Pactul UE privind migrația și azilul din 2024 a oferit statelor membre o bază juridică formală pentru limitarea accesului la azil atunci când un actor ostil folosește migrația ca instrument de presiune, categorie numită „instrumentalizare” în dreptul european (Regulamentul (UE) 2024/1359). Pactul prevede însă derogări temporare și condiționate de la regulile normale, nu o autorizație generală de a bloca accesul la azil. Dreptul UE cere în continuare statelor să permită depunerea cererilor de protecție la frontieră și să le analizeze individual (Directiva 2013/32/UE). Curtea de Justiție a Uniunii Europene, instanța supremă a blocului, a condamnat deja Ungaria pentru că a făcut accesul la azil practic imposibil (CJUE C-808/18).

Diferența dintre măsurile de criză legale și întoarcerea oamenilor din drum fără o șansă reală de a cere protecție depinde de date pe care nimeni nu le-a publicat: câte persoane vizate de restricțiile Poloniei au cerut azil, câte au primit evaluări individuale, câte au fost admise în baza excepțiilor pentru vulnerabilitate. Cinci state membre își construiesc propriile răspunsuri la aceeași întrebare. Comisia Europeană nu mai poate trata aceste regimuri ca excepții naționale separate, câtă vreme ele formează deja un model regional de frontieră.