E5 revendică direcția securității europene

La 24 iunie 2026, liderii Franței, Germaniei, Italiei, Poloniei și Regatului Unit s-au întâlnit la Berlin pentru a-și coordona pozițiile privind securitatea europeană înaintea summitului NATO de la Ankara, programat pentru 7-8 iulie. Secretarul general al NATO, Mark Rutte, a participat prin videoconferință de la Washington, unde tocmai se întâlnise cu Donald Trump (Bundesregierung, Euronews). Reuniunea a transformat E5, un grup autoselectat al celor mai mari cinci puteri militare europene, fără statut formal în UE sau NATO, dintr-un format al miniștrilor apărării într-un format al liderilor. Pentru Berlin, întâlnirea a fost o revendicare discretă a rolului de coordonare în securitatea europeană și, în același timp, recunoașterea faptului că fiecare capitală înțelege diferit formula „o Europă mai puternică”.

Cinci steaguri, trei viziuni

Declarația comună a acoperit cheltuielile de apărare, cooperarea industrială și sprijinul pentru Ucraina (Elysée, UK Government). Limbajul a fost consensual. Politica din spatele lui, mult mai puțin.

Cancelarul Friedrich Merz a găzduit summitul pentru a construi o linie comună înainte de Ankara. A vrut, totodată, să extindă vechiul reflex E3, prin care Parisul, Berlinul și Londra gestionau între ele securitatea europeană, aducând la masă Roma și Varșovia. Ambele capitale contestaseră faptul că fuseseră ținute în afara formatului (Le Figaro, Deutschlandfunk).

În interiorul consensului se văd trei contraste. Germania vrea ca Europa să facă mai mult în interiorul NATO, nu în afara Alianței: mai mulți bani și mai multe forțe integrate în structurile existente. Franța acceptă public acest cadru, dar vede E5 ca pe un instrument de control european asupra industriei de apărare și asupra întrebării cine poate acționa militar, sub ce comandă. Polonia vrea să fixeze Statele Unite în descurajarea de pe flancul estic și negociază pentru o bază americană permanentă pe teritoriul său (DW). Pentru Italia, obiectivul formulat de premierul Giorgia Meloni este mai simplu: să fie în camera în care se iau deciziile (Il Fatto Quotidiano).

E5 poate coordona poziții, transmite intenții și pune presiune politică. Dar NATO rămâne cadrul care transformă aceste poziții în planificare aliată, Statele Unite controlează în continuare capabilități-cheie precum apărarea antiaeriană și informațiile, iar companiile de apărare controlează livrarea industrială. Acest lanț al autorității contează, pentru că cel mai ambițios test al cooperării franco-germane s-a prăbușit cu doar câteva săptămâni înainte de Berlin.

Avertismentul FCAS

FCAS/SCAF, sistemul aerian de luptă de generație următoare, conceput pentru a combina avioane pilotate cu drone operate la distanță, a eșuat pentru că Dassault și Airbus nu au ajuns la un acord privind controlul asupra proiectării, proprietății intelectuale și exporturilor (The Guardian, ICDS). Prăbușirea programului este cea mai clară probă împotriva retoricii de cooperare din E5. Berlinul și Parisul pot conveni o declarație de summit. Nu au reușit să stabilească cine construiește avionul.

UE a lansat finanțări pentru a împinge achizițiile comune. Instrumentul SAFE, Security Action for Europe, oferă până la 150 mld. euro în împrumuturi pentru apărare, cu reguli care cer conținut de origine europeană (European Commission). Dar banii nu rezolvă singuri problema FCAS. Producția comună depinde în continuare de capacitatea guvernelor naționale și a companiilor de a conveni cine controlează ce. Potrivit relatărilor, deși 19 state au cerut finanțare prin SAFE, doar trei aranjamente operaționale erau finalizate (Euperspectives).

Ce vor face, de fapt, Statele Unite

Coregrafia Washington-Berlin a lui Rutte a fost deliberată. Le-a spus aliaților că membrii europeni ai NATO și Canada au cheltuit în 2025 cu peste 90 mld. dolari mai mult decât în anul anterior (Atlantic Council). A confirmat, de asemenea, că Statele Unite au redus unele contribuții de forțe promise pentru planificarea NATO și că europenii acopereau deja o parte din gol (NATO).

Rutte mediază un târg practic: Europa plătește mai mult și face mai mult pentru a păstra angajamentul american. Nu există însă dovezi publice ale unei garanții americane obligatorii privind trupe, capabilități de sprijin sau susținere operațională specifice în schimb (Politico). Articolul 5, clauza de apărare reciprocă a NATO, rămâne intact juridic. Riscul nu este ca Washingtonul să rupă tratatul, ci să-l onoreze lent, limitat sau în propriii termeni: prin amânarea deciziilor de amplasare a trupelor, reținerea unor stocuri militare sau condiționarea desfășurării sistemelor Patriot.

Absența Spaniei arată noua ierarhie. Madridul este a patra economie a UE, dar E5 selectează după greutatea militară și după apropierea de amenințarea de pe flancul estic, nu după rangul instituțional în Uniune (Antena 3, Euronews Spain). Această regulă va influența țările care contează în planificarea NATO și percepția asupra amenințării care va domina.

Summitul de la Ankara, peste două săptămâni, va arăta dacă această coordonare E5 produce angajamente la nivelul Alianței. Întrebarea mai grea este dacă cinci capitale pot construi un pilon european, cu europenii preluând o parte mai mare din povara militară a NATO, în timp ce nu reușesc să se pună de acord cine proiectează armele acestuia.