Cinci oficiali talibani, vize pentru discuții UE

Bruxelles-ul încearcă să facă posibile returnările afganilor fără să recunoască guvernul taliban. Acesta este compromisul dificil din spatele informațiilor publicate de NOS, potrivit cărora Belgia a emis vize de o zi pentru cinci reprezentanți talibani așteptați la discuții cu Comisia Europeană despre solicitanții afgani de azil respinși. Nu există, public, un document belgian sau european care să confirme acest detaliu, dar problema este reală: returnările au nevoie de acte, acces la aeroport și acceptare la sosire, iar aceste pârghii sunt acum la talibani.

Ușa vizelor

UE a permis contactele cu oficiali talibani fără recunoaștere diplomatică încă din 2021, când Consiliul și-a stabilit linia privind Afganistanul. Distincția pare clară pe hârtie, dar devine complicată când guvernele încearcă să expulzeze oameni. Un zbor de returnare nu funcționează doar pe baza unei teorii juridice; cineva din Kabul trebuie să preia persoana trimisă înapoi.

Rolul Belgiei, dacă relatarea NOS este corectă, ar fi limitat, dar politic sensibil. În baza Codului UE al vizelor, Belgia decide cine intră pe teritoriul său pentru o ședere scurtă de acest tip. Articolul 25 permite, în cazuri excepționale, o viză valabilă doar pentru un teritoriu limitat.

O viză nu ar rezolva totul. Dacă vreun delegat figurează pe lista ONU de sancțiuni privind talibanii, Belgia ar trebui să încadreze deplasarea și în procedura ONU de exceptare de la interdicția de călătorie. O viză scurtă nu ar fi suficientă.

Discuțiile nu sunt un acord

Comisia Europeană poate deschide un canal de comunicare. Nu poate, singură, să oblige UE printr-un acord de readmisie cu talibanii. Dreptul european lasă blocului spațiu să negocieze aranjamente privind returnările, dar acordurile internaționale formale trec prin procedura tratatelor UE, inclusiv prin articolul 79 alineatul (3) și articolul 218.

Această hartă a competențelor contează pentru că guvernele sunt presate să arate că dosarele de azil respinse pot duce efectiv la expulzare. Germania arată limita. Berlinul a deportat la Kabul 28 de bărbați afgani în august 2024, prezentați drept infractori condamnați, într-un zbor despre care s-a relatat că a fost aranjat prin Qatar (PBS/AP, Al Jazeera). Reuters a relatat ulterior că Germania este interesată de discuții directe cu talibanii.

Până acum, modelul rămâne îngust, mediat și vulnerabil juridic. Guvernele pot promite returnări mai dure. Pentru a le pune în practică au nevoie de o contraparte pe care nu vor să o legitimeze.

Austria a susținut, la rândul ei, menținerea opțiunilor de returnare către Afganistan, inclusiv în demersul din 2021 relatat de Reuters. Programul președinției daneze a UE plasează returnările și cooperarea cu state din afara Uniunii sus pe lista priorităților publicate. Belgia, ca stat gazdă, ar suporta însă primul val de întrebări privind vizele, sancțiunile și riscul ca acest contact să semene prea mult cu o recunoaștere.

Limita drepturilor

Nicio întâlnire la Bruxelles nu schimbă interdicția de a trimite pe cineva într-un loc unde riscă vătămări grave. Directiva UE privind returnarea cere respectarea principiului nereturnării, adică regula care interzice trimiterea unei persoane într-un stat unde ar fi în pericol. Carta drepturilor fundamentale a UE interzice expulzările atunci când există un risc serios de tortură sau tratamente inumane.

Instanțele pot opri în continuare expulzările de la caz la caz. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a făcut această protecție absolută, în baza articolului 3, în cauza Saadi împotriva Italiei. Actualele orientări ale Agenției Uniunii Europene pentru Azil privind Afganistanul identifică în continuare grupuri expuse unor riscuri grave, iar Amnesty International și Human Rights Watch descriu represiunea severă a talibanilor, mai ales împotriva femeilor și fetelor.

Contactul nu înseamnă recunoaștere. Întrebările nerezolvate sunt mai concrete: cine a intrat în Belgia, în baza cărei vize și a cărui regim de sancțiuni, și dacă s-a urmărit vreun aranjament privind returnările. Politica europeană de returnare se lovește de controlul talibanilor, iar partea cea mai sensibilă pare să se desfășoare departe de ochii publicului.