Flandra înregistrează 14 cazuri de West Nile

Virusul West Nile a fost identificat la păsări sălbatice în Belgia încă din august 2025, potrivit cercetătorilor belgieni (Sciensano). În acest sezon, Belgia a raportat primele infectări umane dobândite local, 15 până la 7 octombrie (ECDC). Cazurile arată că virusul identificat mai întâi la animale ajunge acum și la oameni.

„Dobândit local” înseamnă că persoana s-a infectat în țară, nu în timpul unei călătorii în străinătate (raportul săptămânal ECDC). La 15 octombrie, Flandra raporta 14 cazuri confirmate și două decese, ambele în rândul unor persoane cu risc de forme grave (Departamentul flamand al sănătății). Cazurile confirmate surprind doar o parte din infectări. Majoritatea infecțiilor cu West Nile nu provoacă simptome (fișa informativă ECDC), așa că mulți dintre cei infectați nu ajung la medic și nu sunt testați.

Un circuit între păsări și țânțari

Virusul ajunge de la păsări la oameni printr-un circuit între păsări și țânțari. O pasăre infectată este înțepată de un țânțar, virusul se multiplică în insectă, iar o înțepătură ulterioară îl transmite unei alte păsări (ISS). Păsările mențin circuitul, pentru că sângele lor conține suficient virus ca să îl preia următorul țânțar.

Oamenii și caii se află în afara acestui circuit. Se pot îmbolnăvi, dar au prea puțin virus în sânge ca să infecteze țânțarul care îi înțeapă (serviciul federal belgian de sănătate). Specialiștii îi numesc „gazde terminale”, fiindcă transmiterea se oprește la ei.

Asta înseamnă că o persoană infectată în Flandra nu transmite virusul țânțarilor din jur și nu contribuie la răspândirea lui. Fiecare caz uman indică prezența unor țânțari infectați și, în amonte, a unor păsări purtătoare în apropiere. Este un semnal că circuitul dintre păsări și țânțari funcționează aproape de zonele locuite.

Ce au arătat cazurile la păsări și cai

Belgia a detectat virusul la păsări înainte de a înregistra cazuri umane cu transmitere locală. Asta arată ordinea în care au fost făcute constatările, nu momentul în care a ajuns virusul în țară. Cum majoritatea infecțiilor nu provoacă simptome, este posibil ca unele cazuri umane anterioare să fi trecut neobservate.

Anul acesta, cazurile la animale au arătat cât de mult s-a răspândit virusul. Belgia a raportat 14 focare la cai și 26 la păsări, în 18 dintre cele 44 de regiuni statistice (raportul ECDC–EFSA). Cele două tipuri de cazuri oferă indicii diferite. Un focar la păsări arată că circuitul virusului funcționează în zonă. Un cal bolnav este o gazdă terminală, la fel ca omul, dar prezența lui arată că țânțarii infectați înțepau deja mamifere mari acolo. Oamenii din apropiere erau, așadar, expuși acelorași înțepături.

Belgia nu este singura țară afectată. ECDC a descris un număr record de infectări cu West Nile în acest an și răspândirea virusului în noi zone ale Europei (ECDC). Potrivit raportului comun de monitorizare al ECDC și Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară, sezonul din 2026 a acoperit o zonă mai întinsă decât oricare dintre cele anterioare. Până la începutul lui octombrie, transmiterea scăzuse față de vârful din august–septembrie (raportul ECDC–EFSA).

Protecția se bazează pe evitarea înțepăturilor. ECDC recomandă folosirea repelentelor, purtarea seara a unor haine lungi și lejere, montarea plaselor la ferestre sau deasupra patului și eliminarea apei stătătoare, unde se înmulțesc țânțarii (ECDC). Aceste măsuri sunt deosebit de importante pentru persoanele cu risc de forme grave, categorie în care se încadrau și cei doi pacienți din Flandra care au murit.

În aproximativ un an, Belgia a trecut de la detectarea virusului la păsări sălbatice la infectări umane pe propriul teritoriu, în timp ce virusul era prezent la animale în mare parte din țară. Fiecare verigă a circuitului a fost documentată, de la pasăre la țânțar, apoi la cal și om. Echipele care urmăresc cazurile umane și infecțiile la animale vor monitoriza dacă virusul va reapărea în aceleași zone când țânțarii se întorc vara viitoare.