Emisiile fosile scad, CO₂ total urcă la record

Emisiile globale de CO₂ provenite din combustibili fosili ar urma să scadă ușor în 2026, în timp ce emisiile totale cauzate de activitatea umană ar urca la un nou record (preprintul Global Carbon Budget). Cele două evoluții sunt compatibile deoarece totalul include și emisiile asociate folosirii terenurilor, iar această componentă ar urma să crească. Ambele schimbări sunt mici și niciuna nu indică, deocamdată, o tendință de durată.

Emisiile de CO₂ ale omenirii pot fi privite ca o factură plătită din două conturi. Contul combustibililor fosili cuprinde cărbunele, petrolul, gazele naturale și cimentul. Cel al terenurilor include emisiile provocate de defrișarea și degradarea pădurilor, recoltarea lemnului și drenarea sau arderea turbăriilor. Carbonul absorbit din atmosferă de pădurile care se regenerează se scade din acest cont.

În acest an, emisiile din contul combustibililor fosili ar urma să scadă cu 0,4 %, adică aproximativ 0,15 mld. tone, până la 38,2 mld. tone de CO₂ (preprintul Global Carbon Budget). Potrivit Global Carbon Project, aceasta ar fi prima scădere anuală a emisiilor fosile după anul pandemiei, 2020. Între timp, emisiile asociate terenurilor ar urma să crească de la aproximativ 4,4 la 5,1 mld. tone. Astfel, totalul ar urca de la 42,8 la o estimare centrală record de 43,3 mld. tone (preprintul Global Carbon Budget).

Cifrele provin din Global Carbon Budget, o evaluare anuală a surselor de CO₂ generate de activitatea umană și a destinației acestuia. Ediția din acest an este încă un preprint, adică o lucrare care nu a trecut de evaluarea altor cercetători. O analiză asociată a fost deja evaluată și publicată în Nature Climate Change.

De ce este mai greu de estimat componenta terenurilor

Componenta emisiilor fosile poate fi estimată ca și cum ai citi un contor de electricitate. Cercetătorii o calculează pe baza statisticilor naționale privind combustibilii și cimentul, care arată ce s-a vândut și s-a ars. Pentru componenta terenurilor nu există un contor. Cercetătorii o reconstruiesc cu ajutorul unor modele informatice care estimează cât carbon stochează și pierde vegetația și solurile. E ca și cum ai încerca să estimezi masa unei păduri din fotografii aeriene și tabele de creștere.

Turbăria arată de ce estimarea este dificilă. Turba este materie vegetală pe jumătate descompusă, care se acumulează în soluri îmbibate cu apă, asemenea unui compost care nu se descompune niciodată complet, și stochează mult carbon. Când se usucă sau arde, carbonul este eliberat. Este mult mai greu să estimezi cât s-a eliberat într-un singur an decât să numeri barilii de petrol.

Un record în limitele incertitudinii

Diferența dintre cele două estimări se vede în intervalele de incertitudine, care arată între ce valori s-ar putea încadra cifra reală. Pentru emisiile fosile, proiecția variază de la o scădere de 1,5 % la o creștere de 0,6 % (preprintul Global Carbon Budget). Așadar, nici măcar direcția schimbării nu este clară.

Estimarea pentru terenuri este și mai nesigură. Pentru 2025, intervalul de incertitudine al emisiilor din această componentă este de ±2,6 mld. tone, mult mai larg decât creșterea de aproximativ 0,7 mld. tone proiectată pentru acest an (preprintul Global Carbon Budget). CICERO, ai cărui cercetători au contribuit la buget, avertizează că incertitudinea nu permite concluzii ferme pe baza micii creșteri a totalului.

Ajută să distingem două lucruri care pot fi confundate. Aceste cifre măsoară emisiile, adică volumul de CO₂ eliberat anual de omenire. Cantitatea care se acumulează efectiv în atmosferă este diferită, pentru că uscatul și oceanele absorb o parte din emisiile fiecărui an, iar Global Carbon Budget ține separat evidența acestor rezervoare naturale. Un record al emisiilor arată cât de puternică este presiunea exercitată de omenire; răspunsul atmosferei depinde și de cât absoarbe natura în acel an.

Presiunea exercitată de emisii contează pentru atingerea țintei climatice. Potrivit estimării Global Carbon Project, mai rămân aproximativ 150 mld. tone de CO₂ pentru ca încălzirea să fie menținută în limita de 1,5 °C, adică mai puțin de patru ani la ritmul actual (ICOS). Proiecția pentru acest an arată cum o mică scădere a emisiilor fosile poate coexista cu un total mai mare. Niciuna dintre schimbări nu indică încă o tendință de durată, iar următoarea evaluare anuală va arăta pentru prima dată dacă scăderea emisiilor fosile se menține.