Patru state UE cer garanții pentru Ucraina

De doi ani, Uniunea Europeană direcționează către Ucraina profiturile generate de activele suverane rusești înghețate. Suedia, Țările de Jos, Spania și Polonia vor acum să meargă mai departe: cele 210 mld. euro blocate să fie folosite ca garanție pentru o nouă finanțare destinată Kievului (Reuters, Kyiv Independent). Diferența dintre profituri și principal este miza politică a întregii discuții.

Banii din dobânzi circulă deja. UE a transferat până acum 8 mld. euro către Kiev, inclusiv ultima tranșă de 1,4 mld. euro, trimisă în august (EEAS). Rezervele propriu-zise rămân imobilizate juridic prin regimul european de sancțiuni, dar nu au fost atinse ca proprietate (Eur-Lex, Regulamentul Consiliului 2022/334). Scrisoarea celor patru guverne cere Comisiei Europene să redeschidă analiza unor „noi opțiuni” pentru mobilizarea acestor rezerve. Cum veniturile din dobânzi sunt deja alocate, „noile opțiuni” trimit inevitabil la principal.

Deficitul pe care profiturile nu îl pot acoperi

Cele patru guverne nu cer confiscarea activelor. Cea mai prudentă interpretare a scrisorii este mai îngustă: construirea unui împrumut sau a unei structuri de garanții susținute de rezervele înghețate, fără ca acestea să fie preluate formal (Euronews, El País). Chiar și această variantă mai soft ar împinge însă UE peste o limită pe care a evitat-o deliberat până acum.

Calculul explică momentul. Profiturile excepționale anuale sunt estimate la aproximativ 2,5-3 mld. euro, potrivit unui raport al Senatului francez, iar fiecare reducere de dobândă a BCE diminuează această sumă. În raport cu necesarul de finanțare al Ucrainei, estimat de Comisia Europeană la 90 mld. euro până la finalul lui 2027 (Tagesschau), un flux descrescător de dobânzi nu poate acoperi factura. Argumentul celor patru este simplu: Rusia a provocat distrugerile, deci rezervele rusești blocate ar trebui să suporte o parte mai mare din costuri înainte ca povara să cadă pe contribuabilii europeni.

Cine decide și cine poartă riscul

Lanțul decizional contează. Comisia Europeană poate proiecta opțiuni financiare, dar decizia aparține statelor membre. În politica externă a UE este nevoie de unanimitate, ceea ce înseamnă că un singur stat poate bloca dosarul. Belgia are astfel o pârghie disproporționată, pentru că aproximativ 193 mld. euro din activele înghețate se află la Euroclear, depozitarul central de titluri cu sediul la Bruxelles (Trends-Tendances).

Belgia susține Ucraina, dar refuză să preia singură riscul juridic și financiar. Le Monde a relatat existența a aproximativ 200 de proceduri judiciare împotriva Euroclear și a nouă notificări de arbitraj împotriva Belgiei (Le Monde). Rusia pune deja presiune directă pe depozitar (Boursorama/AFP). Comentariile juridice din Germania avertizează că inclusiv acțiunile în instanțele ruse, chiar dacă nu pot fi executate în Europa, măresc riscul unor represalii împotriva activelor europene aflate în Rusia (beck-aktuell).

Suedia s-a oferit să acopere partea sa din garanțiile cerute de Belgia (SVT). Țările de Jos au propus garanții de aproximativ 14 mld. euro în timpul tentativei eșuate din decembrie de a crea o structură susținută de activele rusești (NOS). Belgia a blocat atunci mecanismul, iar dezbaterea a fost pusă în așteptare.

Parisul și Berlinul fixează limitele

Franța și Germania acceptă folosirea profiturilor și văd utilitatea unor construcții financiare mai ample. Niciuna nu acceptă însă confiscarea formală a proprietății suverane. Bundestagul a respins o moțiune a Verzilor care cerea ca activele înghețate să fie puse integral la dispoziția Ucrainei (Bundestag). În Franța, comisia de specialitate a Senatului a condiționat sprijinul de respectarea strictă a dreptului internațional și de protejarea încrederii investitorilor în activele denominate în euro (Sénat).

Poziția comună a Parisului și Berlinului îngustează spațiul în care Comisia Europeană poate veni cu o propunere. Orice plan funcțional trebuie să îndeplinească trei condiții: rezervele să rămână juridic în proprietatea Rusiei, Belgia să nu fie expusă singură proceselor, iar investitorii să fie convinși că Europa nu transformă rezervele străine deținute pe teritoriul său într-un instrument politic. Nicio propunere existentă nu a bifat toate cele trei criterii.

Cele patru state semnatare au pus numele corect pe problema de fond: distanța dintre nevoile financiare ale Ucrainei și limitele modelului bazat doar pe profituri. Nu au oferit însă răspunsul pe care Belgia, Franța și Germania îl vor cere acum: cine despăgubește Euroclear, cine absoarbe represaliile rusești și cine garantează mecanismul dacă, într-un viitor Consiliu al UE, statele membre votează ridicarea sancțiunilor, iar rezervele trebuie returnate. Până când aceste răspunsuri nu vor avea semnături clare, cele 210 mld. euro rămân acolo unde sunt.