Patru state UE, reguli diferite pentru ucraineni

Din 5 august, ucrainenii care solicită un nou permis de protecție temporară în UE trebuie să demonstreze că și-au îndeplinit obligațiile militare prevăzute de legislația ucraineană. Condiția nu afectează milioanele de persoane care beneficiază deja de protecție. Textul european este însă atât de vag, încât statele verifică grupe de vârstă diferite și acceptă documente diferite. Pentru noii solicitanți, țara în care depun cererea stabilește, în practică, ce dovezi sunt suficiente.

Ce a decis UE și ce a lăsat neclarificat

Consiliul UE, instituția în care guvernele naționale stabilesc politica Uniunii, a adoptat la 30 iulie Decizia 2026/1912, prin care protecția temporară este prelungită până în martie 2028 și condiționată de respectarea obligațiilor militare. Măsura a fost propusă de Comisia Europeană, iar Parlamentul European nu a avut un rol legislativ. Aplicarea revine acum autorităților naționale pentru migrație.

Decizia le cere solicitanților să demonstreze, „acolo unde este cazul”, că respectă obligațiile militare impuse de Ucraina, dar nu precizează sexul, intervalul de vârstă sau documentele necesare. Sunt exceptate persoanele care beneficiau neîntrerupt de protecție în același stat membru înainte de 31 iulie. În această categorie intră marea majoritate a bărbaților ucraineni aflați în Europa: potrivit Eurostat, numărul total al beneficiarilor de protecție temporară ajunsese la 4,43 milioane.

Mutarea într-un alt stat membru ar putea însă obliga chiar și un beneficiar existent să treacă prin noua verificare. Excepția prevăzută de decizie este legată de continuitatea protecției într-o singură țară.

Cehia și Suedia: aceeași regulă, verificări diferite

Cehia verifică din 5 august solicitanții cu vârste între 18 și 60 de ani (Czech IPC/OAMP). Praga a introdus cea mai strictă procedură publicată până acum: funcționarii cer atât un document tipărit din sistemul ucrainean de evidență militară Reserv+, cât și profilul digital activ al solicitantului, pentru a le compara. La începutul lunii septembrie, ministrul de interne Lubomír Metnar declara că ponderea solicitanților de vârstă militară scăzuse puternic (Novinky).

Suedia verifică bărbații cu vârste între 23 și 65 de ani. Agenția suedeză pentru migrație acceptă mai multe tipuri de documente, inclusiv o ștampilă de ieșire din pașaport care să nu fie mai veche de 90 de zile (Migrationsverket). Instrucțiunile agenției nu explică de ce limita superioară a fost stabilită la 65 de ani.

Germania și Polonia: fără instrucțiuni publice clare

Germania acordă permisele de ședere pentru ucraineni în baza deciziei europene obligatorii, dar autoritățile federale nu au publicat instrucțiuni care să precizeze intervalele de vârstă sau documentele solicitate (articolul 24 din Legea privind șederea). Nici ghidul de înregistrare din Polonia nu menționează evidențele militare sau noua condiție (gov.pl). Este posibil să existe instrucțiuni interne nepublicate, însă solicitanții din două dintre țările europene care găzduiesc cei mai mulți ucraineni (Eurostat) nu au nicio modalitate transparentă de a afla ce dovezi li se vor cere.

Legea separată și mai strictă a Danemarcei

Danemarca beneficiază, în baza tratatelor, de o derogare de la cadrul european privind azilul, astfel că decizia Consiliului UE nu i se aplică. Copenhaga a adoptat propria lege, intrată în vigoare la 3 septembrie și aplicabilă bărbaților cu vârste între 23 și 59 de ani (Berlingske). Reglementarea daneză este mai dură decât cea europeană într-un punct: autoritățile pot retrage permise acordate în urma cererilor depuse începând cu 25 iunie, chiar dacă titularii le-au obținut înainte ca legea să intre în vigoare. Asociațiile municipalităților și organizațiile societății civile au avertizat că această aplicare retroactivă riscă să despartă familii (KL).

Dimensiunea grupului afectat rămâne necunoscută

Nu există date la nivelul UE despre cererile respinse după introducerea condiției în august. Autoritățile cehe au raportat zeci de cazuri pe zi, dar agențiile pentru migrație din Suedia, Germania și Polonia consultate pentru acest articol nu au publicat cifre privind refuzurile. Condiția se aplică numai permiselor noi, astfel că persoanele vizate reprezintă doar o parte din populația care beneficiază deja de protecție. La șase săptămâni de la introducerea măsurii, nu se știe cât de mare este acest grup și câți solicitanți au fost respinși.

Un temei juridic care nu a fost verificat de instanțe

Steve Peers, profesorul de drept european care a semnalat primul această problemă, susține că puterea Consiliului de a prelungi protecția temporară nu îi permite neapărat să restrângă grupul persoanelor eligibile. Motivele de excludere prevăzute de Directiva privind protecția temporară se referă la infracțiuni grave și amenințări la adresa securității, nu la nerespectarea obligațiilor militare impuse de o altă țară (Directiva 2001/55). Consiliul consideră că dreptul de a prelungi protecția include și posibilitatea de a actualiza condițiile de acordare. Nicio instanță nu a analizat până acum această interpretare. Un solicitant respins ar trebui să conteste mai întâi decizia în fața unei instanțe naționale, care ar putea apoi să trimită chestiunea Curții de Justiție a Uniunii Europene.

În lipsa unor date complete despre refuzuri, măsura a dus la verificări inegale în Europa, fără să existe până acum dovezi că ar contribui la mobilizarea militară a Ucrainei.