Patru țări blochează ținta auto de 90%

Germania, Italia, Polonia și Cehia ar fi strâns suficient sprijin pentru a bloca propriul compromis al Comisiei Europene privind emisiile mașinilor. Dacă această formulă se menține, nicio versiune a propunerii nu poate trece prin Consiliul UE, unde guvernele naționale votează legislația europeană, fără concesii către aceste capitale. Miza este câtă flexibilitate acceptă Europa în renunțarea la motoarele cu combustie și cine suportă costurile când calendarul devine constrângător.

Aritmetica ce blochează negocierile

În legislația actuală a UE, mașinile noi vândute după 2035 trebuie să reducă emisiile de CO2 la țeava de eșapament cu 100 % față de nivelurile din 2021, ceea ce echivalează, în practică, cu interzicerea vânzării de autoturisme noi pe benzină și motorină (EUR-Lex). Comisia a propus redeschiderea țintei și coborârea ei la 90 %, ceea ce ar lăsa o marjă îngustă pentru mașini alimentate cu carburanți sintetici sau regenerabili (Reuters/MarketScreener, EUobserver).

Germania și Italia au transmis, la reuniunea miniștrilor mediului din 25 iunie, că și pragul de 90 % este prea restrictiv, potrivit Bloomberg și RMF.

Cele mai multe acte legislative ale UE trec prin vot cu majoritate calificată: este nevoie de cel puțin 15 din 27 de guverne, reprezentând 65 % din populația Uniunii, pentru un vot favorabil (Consiliul UE). Pentru blocare, opoziția are nevoie de patru state care acoperă peste 35 % din cetățeni. Germania, Italia și Cehia au greutatea demografică necesară, dar sunt doar trei guverne. Polonia furnizează al patrulea vot și ridică grupul la aproximativ 42 %, peste ambele praguri relevante (Eurostat, RMF).

O minoritate de blocaj nu poate scrie o lege alternativă. Poate însă să oblige cealaltă tabără să negocieze.

Patru capitale, patru cereri diferite

Tabăra flexibilității este de acord asupra direcției, dar nu și asupra detaliilor. Germania vrea mai mult timp, recunoaștere pentru e-fuels, adică pentru carburanți sintetici produși cu CO2 captat și electricitate regenerabilă, și protecție pentru hibridele plug-in. Italia insistă pe biocarburanți și pe „neutralitate tehnologică”, principiul potrivit căruia reglementatorii stabilesc plafonul de emisii fără să impună tipul de motor prin care acesta este atins. Greutatea Romei vine dintr-un sector auto care a produs 591.000 de vehicule în 2024, față de 1,74 milioane în 2000 (OICA). Cehia, a cărei economie este puternic legată de lanțul de furnizori al Škoda, vrea reguli mai ușoare înainte de 2030, astfel încât producătorii să evite amenzi mari în perioada de tranziție. Polonia formulează dosarul ca pe o problemă de echitate: cine plătește costul și în ce ritm.

Mașinile electrice se vând. În Italia, ponderea vehiculelor reîncărcabile a ajuns la 16,7 % din înmatriculările noi la începutul lui 2026, comparativ cu o medie europeană de 31,6 % (Repubblica). Argumentul celor patru țări este că tranziția există, dar lucrătorii și furnizorii au nevoie de instrumente mai flexibile pentru a trece prin ea.

Contraargumentul taberei stricte și ambiguitatea Franței

Șapte țări, între care Danemarca, Franța, Țările de Jos, Spania și Suedia, au avertizat Bruxellesul la începutul lunii iunie să nu relaxeze regulile, susținând că o revenire asupra țintelor ar speria investitorii care construiesc deja fabrici pentru vehicule electrice și baterii (Euronews). Comisarul european pentru climă, Wopke Hoekstra, a întărit mesajul la Consiliul din 25 iunie, descriind creșterea vânzărilor de mașini electrice drept „spectaculoasă” (Economic Times/Reuters).

Suedia arată logica acestei poziții: cu o pondere de peste 40 % a vehiculelor electrice în înmatriculările noi și cu un cost pe kilometru al condusului electric de aproximativ două ori mai mic decât cel al motorinei, Stockholm și-a construit infrastructura pe baza regulilor actuale (Energimyndigheten, Nordea). Slăbirea țintei ar muta costul către țările care au investit primele.

Franța este ambiguitatea decisivă. Parisul a semnat scrisoarea celor șapte state, dar a emis și o declarație comună cu Roma în care a subliniat locurile de muncă și nevoia Europei de a nu prescrie o singură tehnologie de motorizare (Adnkronos). Franța susține direcția anului 2035, dar cere protecție pentru propriul lanț de furnizori auto, aflat sub presiune. Rămâne deschis dacă această poziție va rezista până la votul final.

Alinierea celor patru țări se bazează pe relatări diplomatice, nu pe un vot publicat oficial (Bloomberg). Textul Comisiei nu a fost finalizat, iar cererile celor patru nu sunt identice: ofensiva Germaniei pentru carburanți sintetici servește alte fabrici decât pariul Italiei pe biocarburanți sau solicitarea Cehiei privind reducerea presiunii amenzilor. Constructorii auto, furnizorii și investitorii în baterii din cele 27 de state citesc această dispută printr-o singură întrebare: pot planifica pe baza unei reguli stabile sau nu?