Franța se împrumută, dar mai scump

Franța plătește mai mult pentru a se împrumuta, iar luni această îngrijorare s-a reflectat și în cursul euro. În tranzacțiile din Asia, înainte de deschiderea piețelor europene, un euro valora aproximativ 1,1161 dolari, cel mai scăzut nivel din mai 2025 (MUFG). Succesiunea mișcărilor de pe piețe sugerează că riscurile legate de bugetul Franței au contribuit la scădere, dar nu arată în ce măsură au provocat-o.

Scăderea cursului euro-dolar poate reflecta o depreciere a euro, o apreciere a dolarului sau ambele. Cursul de referință al Băncii Centrale Europene (BCE), calculat o singură dată pe zi la o oră fixă, a indicat o scădere mai mică: 1,1204 dolari luni, față de 1,1225 vineri, 2 octombrie (BCE).

Obligațiunile franceze s-au mișcat primele

Vineri, randamentul obligațiunilor franceze pe zece ani a ajuns la 4,993 %, cu aproximativ 1,59 puncte procentuale peste cel al Germaniei (158,67 puncte de bază; un punct de bază reprezintă a suta parte dintr-un punct procentual) (Dow Jones). Diferența, numită spread, este randamentul suplimentar pe care investitorii îl cer pentru a împrumuta bani Parisului în loc de Berlinului. Presa financiară franceză a legat presiunea de disputa privind bugetul pentru 2027 (L'Agefi).

Minimul euro din timpul nopții a venit după această mișcare, iar moneda s-a depreciat și față de lira sterlină și francul elvețian. O apreciere a dolarului, de una singură, nu ar explica aceste scăderi. Chris Turner, strateg la ING, a interpretat amploarea lor ca pe un semn că traderii cer un randament mai mare pentru a deține euro, pe fondul riscurilor bugetare din Franța (ING).

Așteptările privind dobânzile indică aceeași direcție. ING estimează că, de la sfârșitul lui septembrie, piețele au redus cu aproximativ 30 de puncte de bază așteptările privind majorările de dobândă ale BCE, față de circa 13 puncte de bază pentru Rezerva Federală a SUA (ING). Dacă depozitele și obligațiunile în euro ar urma să ofere randamente mai mici, cele în dolari devin mai atractive.

Ce nu poate arăta succesiunea evenimentelor

Scăderea de luni a prelungit o tendință deja instalată: euro se depreciase timp de patru săptămâni consecutive (Reuters). Și dolarul are propria dinamică. Ricardo Amaro, de la Oxford Economics, pune declinul mai amplu al euro din 2026, în parte, pe seama schimbării așteptărilor privind politica Rezervei Federale (DW).

Spania a intrat în ecuație mai târziu. Premierul Pedro Sánchez a convocat alegeri anticipate pentru 29 noiembrie la ora 09:18, ora Madridului, după ce euro atinsese minimul din sesiunea asiatică (La Moncloa). Anunțul nu poate explica acel minim, dar randamentele obligațiunilor spaniole crescuseră până la prânz (Europa Press), astfel că decizia a influențat tranzacțiile ulterioare.

Presiunea asupra Franței s-a redus apoi. Spre sfârșitul zilei de luni, spreadul obligațiunilor franceze coborâse la aproximativ 136–137 de puncte de bază (Reuters via LSE). În a doua parte a zilei la New York, euro revenise în jurul valorii de 1,1211 dolari, deși era încă în scădere cu 0,36 % față de ziua precedentă (Reuters). Cele două evoluții s-au îmbunătățit în același timp, ceea ce este compatibil cu explicația legată de Franța, fără să dovedească o relație de cauzalitate.

Cine plătește

Trezoreria franceză suportă cel mai direct cost, care se acumulează treptat. Obligațiunile deja emise au dobânzi fixe, astfel că randamentele mai mari se fac simțite când Franța vinde datorie nouă sau înlocuiește obligațiunile ajunse la scadență.

La 1 octombrie, Franța a vândut întreaga sumă oferită, de 11,999 mld. euro, dar a plătit un randament de aproximativ 4,93 % pentru o obligațiune cu scadența în 2036, față de 4,23 % la vânzarea din 3 septembrie (Reuters, Le Monde). Creșterea a avut loc înainte de luni, deci măsoară îngrijorările acumulate în săptămânile precedente. Ministrul de Finanțe Roland Lescure a susținut că vânzarea dovedește că semnătura Franței rămâne solidă (Boursorama). Vânzarea arată că Franța poate împrumuta bani; nu spune nimic despre prețul acestui împrumut.

Costul se extinde dincolo de Trezorerie. Fiecare euro plătit în plus ca dobândă este un euro pe care guvernul nu-l mai poate cheltui în altă parte, dacă nu majorează taxele sau nu se împrumută din nou pentru a acoperi diferența. Cumpărătorii noilor obligațiuni franceze câștigă, pentru că își asigură un randament mai mare. În schimb, pierd deținătorii care au nevoie să vândă obligațiuni cu dobânzi mai mici, deoarece acestea valorează mai puțin când titlurile noi oferă randamente mai mari.

Datele susțin o concluzie mai prudentă decât atribuirea întregii scăderi a euro Franței. Moneda era deja în declin, iar dolarul se întărise, însă îngrijorările privind bugetul francez par să fi accentuat slăbirea euro luni. Franța a putut să-și vândă obligațiunile, dar investitorii au cerut cu aproximativ 0,7 puncte procentuale mai mult pentru a-i împrumuta bani pe zece ani decât la licitația comparabilă din septembrie. Costul va crește cu fiecare licitație, până când guvernul și parlamentul vor ajunge la un acord asupra bugetului pentru 2027.