Franța îngheață plăți pentru datorie

Franța are datorii de 3.536,1 mld. euro (INSEE). Deficitul anual, adică diferența dintre cheltuielile statului și veniturile încasate, rămâne peste 5 % din PIB (FMI). Bruxellesul a deschis anul trecut împotriva Parisului procedura de deficit excesiv, mecanismul formal prin care un stat membru este obligat să prezinte un plan credibil de corectare a finanțelor publice (Consiliul UE). Disputa politică nu mai este dacă Franța trebuie să ajusteze bugetul, ci cine va suporta costul.

Bruxellesul urmărește acum ritmul cheltuielilor

Regulile UE cer statelor membre să mențină deficitul sub 3 % din PIB și datoria publică sub 60 % din PIB (Consiliul UE). Franța depășește ambele limite. Potrivit FMI, Parisul trebuie să facă o ajustare de aproximativ 0,8 puncte procentuale din PIB în fiecare an până în 2029 (FMI).

Modul în care Bruxellesul aplică aceste reguli s-a schimbat. În noul cadru fiscal al UE, indicatorul urmărit este viteza cu care cresc cheltuielile publice, după eliminarea plăților de dobânzi, a programelor finanțate din fonduri europene și a costurilor legate de șomajul ciclic (Comisia Europeană). Bruxellesul nu îi spune Parisului ce prestații sociale să taie. Stabilește însă o limită de viteză pentru creșterea cheltuielilor, iar guvernul francez trebuie să decidă ce rămâne indexat și ce se îngheață.

Înghețarea reduce puterea de cumpărare

Aici intră în politica franceză formula „année blanche”: un an în care plățile care în mod normal cresc odată cu inflația rămân nemodificate. Pensii, ajutoare sociale, rambursări medicale, tranșe de impozitare: orice element indexat la prețuri devine o posibilă țintă.

Mecanismul este simplu. La o pensie lunară de 1.000 €, dacă inflația este de 3 %, iar pensia rămâne la 1.000 € în loc să urce la 1.030 €, statul economisește 30 € pe lună pentru fiecare beneficiar. Aplicată la milioane de persoane, economia bugetară devine substanțială fără ca guvernul să anunțe formal o „tăiere”. Rexecode, un institut de cercetare economică, a calculat că înghețări repetate ar putea readuce deficitul Franței sub pragul de 3 % până în 2030 (Le Figaro).

Deficitul scade pentru că oamenii primesc mai puțin în termeni reali decât se așteptau. Pensionarii pierd putere de cumpărare. Salariații ale căror venituri cresc, dar ale căror tranșe de impozitare rămân înghețate, pot ajunge în zone fiscale mai ridicate și plătesc mai mult. Corecția pare administrativă. Pierderea este economică.

Nota de plată din sănătate se mută, nu dispare

Cea mai concretă măsură de până acum este în sănătate. Guvernul a trimis proiecte de decrete către CNAM, casa națională de asigurări de sănătate din Franța, pentru reducerea ratelor de rambursare la unele medicamente, servicii stomatologice, dispozitive medicale și transport sanitar (Le Monde). IFRAP, un think tank specializat în politici fiscale, estimează pachetul de economii din sănătate pentru 2027 la 2,15 mld. euro (IFRAP).

Premierul Sébastien Lecornu a folosit în comunicarea publică praguri concrete: persoane care cumpără peste 50 de cutii de medicamente sau merg la medic de peste 24 de ori pe an (TF1 Info). Acestea sunt repere de mesaj politic, nu criterii publicate de eligibilitate; decretele trimise către CNAM vizează ratele de rambursare, nu plafoane pentru pacienți.

Costul nu dispare însă. Asigurătorii complementari de sănătate, adică planurile private care acoperă diferența dintre costul serviciilor și partea plătită de stat, avertizează că aproximativ 1,5 mld. euro vor fi transferați către ei, iar apoi către membri prin prime mai mari pentru angajați, pensionari și angajatori (Le Memento). Deficitul statului scade. Cheltuielile medicale ale gospodăriilor cresc.

Dobânzile mănâncă bugetul

Doar costul serviciului datoriei ajunge în Franța la 59,3 mld. euro în 2026 (AFT). BNP Paribas estimează că, dacă dobânzile la care se împrumută statul rămân ridicate, aproximativ 60 % din creșterea planificată a cheltuielilor în 2027 va fi absorbită de plățile de dobânzi (BNP Paribas). Sunt bani care nu finanțează spitale noi, profesori sau prestații sociale. Acoperă împrumuturi din trecut.

Presa financiară germană semnalează deja Franța ca risc pentru zona euro. Diferența dintre costurile de împrumut ale Franței și Germaniei s-a lărgit la aproximativ 80 de puncte de bază, adică 0,8 puncte procentuale, iar investitorii tratează acum datoria franceză aproape la fel de prudent ca pe cea italiană (Handelsblatt, FAZ). Pentru o țară privită mult timp ca parte a nucleului sigur al zonei euro, schimbarea contează: costurile mai mari de finanțare alimentează chiar deficitul pe care Parisul încearcă să îl reducă.

Așa cum am scris săptămâna trecută, FMI a transmis Parisului că planurile sale de consolidare sunt insuficiente. Pachetul din sănătate este primul răspuns concret al guvernului. Dar economiile de 2,15 mld. euro reprezintă doar o fracțiune dintr-un deficit de peste 5 % din PIB. Guvernul Lecornu a indicat prima parte a ajustării. Nu a spus încă ce gospodării și ce firme vor duce restul poverii.