Franța și Italia propun coaliție în Liban

Emmanuel Macron și Giorgia Meloni au convenit, la summitul de la Antibes din această săptămână, să susțină formarea unei coaliții multinaționale care să preia rolul UNIFIL, forța ONU de menținere a păcii în Liban, după expirarea mandatului acesteia la 31 decembrie 2026 (Daily Sabah, UN News). Argumentul lor este evitarea unui „vid de securitate periculos” în sudul Libanului. Întrebarea dificilă este dacă alte capitale europene pot intra într-o astfel de misiune legal, politic și practic.

Două planuri, aceeași etichetă

Limbajul folosit de Macron și Meloni este ambițios: o coaliție largă, coordonată cu UE și ONU, care să întărească suveranitatea Libanului (Euronews). Planul Serviciului European de Acțiune Externă, serviciul diplomatic al UE, este mai limitat: o misiune civil-militară de trei ani, destinată consilierii și instruirii forțelor armate libaneze în securitatea frontierelor, supraveghere și protecție maritimă (Devdiscourse, LBC Group).

Diferența contează, pentru că o misiune de instruire poate fi prezentată acasă drept sprijin tehnic. O forță armată de menținere a păcii obligă parlamentele să accepte riscul pierderilor umane. Secretarul general al ONU, António Guterres, a propus propriile opțiuni, de la aproximativ 2.000 la peste 5.500 de membri ai personalului ONU în uniformă, pentru monitorizarea încetării focului și sprijinirea armatei libaneze (UN News). Dacă succesorul UNIFIL va fi o operațiune ONU, o misiune UE sau o coaliție de state dispuse să participe schimbă baza juridică de care are nevoie fiecare contributor. Inițiativa franco-italiană concurează, mai degrabă decât înlocuiește pur și simplu, o posibilă prezență ONU redesenată.

Blocajele interne

Fiecare capitală europeană care ar putea trimite trupe are propriile filtre juridice.

Irlanda este cazul cel mai clar. Legea irlandeză cere trei aprobări pentru desfășurări externe de peste 12 militari: Guvernul, Dáil, parlamentul irlandez, și un mandat ONU. Cabinetul a aprobat un proiect de lege pentru eliminarea cerinței privind mandatul ONU, dar acesta nu a trecut prin parlament și întâmpină deja rezistență din partea unor parlamentari ai partidului de guvernământ Fianna Fáil (RTÉ, Irish Examiner). Dacă succesorul nu va fi o operațiune ONU, Irlanda nu poate participa în baza legislației actuale. Asta oferă Consiliului de Securitate, inclusiv Rusiei și Chinei, care au drept de veto, un control indirect asupra opțiunilor irlandeze de gestionare a crizelor.

Germania se retrage din UNIFIL. Bundestagul a prelungit participarea germană pentru ultima dată, cu o etapă de reducere treptată până la jumătatea lui 2027 (Deutschlandfunk). Orice nouă desfășurare armată ar avea nevoie de un mandat parlamentar separat și de o bază clară în dreptul internațional. Berlinul a spus că vrea un „concept politico-militar general viabil” înainte să se angajeze din nou (Bundesregierung). În termeni practici: o misiune definită, o cale de ieșire și un plan de protecție a forței.

Spania, care are în prezent aproximativ 650 de militari în UNIFIL, dispune de experiență operațională, dar are nevoie și ea de autorizarea Congresului pentru desfășurări externe (Infobae/EFE). Madridul nu a făcut publică până acum o poziție oficială privind propunerea franco-italiană.

De unde ar opera forța

Ciprul transformă discuția despre Liban într-o întrebare mai concretă: de unde poate Europa să proiecteze forță în estul Mediteranei. Nicosia modernizează infrastructura militară în cadrul unui parteneriat de apărare cu Franța, poziționând insula ca bază logistică pentru operațiuni regionale (Cyprus Mail). Orice misiune europeană în apropierea Libanului ar depinde probabil de infrastructura cipriotă pentru aprovizionare și evacuare.

Aici apare fricțiunea cu Turcia. Operațiunile bazate în Cipru ating disputa nerezolvată a Ankarei privind insula și revendicările sale mai largi din estul Mediteranei. Turcia va fi tentată să vadă o misiune europeană pornită din Cipru nu ca pe o stabilizare, ci ca pe consolidarea unei prezențe regionale permanente a Franței și a aliaților săi.

Ce rămâne neclar

Șapte membri ai UNIFIL au fost uciși din martie. Consiliul de Securitate a adoptat o rezoluție privind răspunderea pentru crime împotriva forțelor de menținere a păcii, atacurile putând fi încadrate, în anumite condiții, drept crime de război (UN Press). Acest bilanț va apăsa asupra fiecărui vot parlamentar privind o misiune succesoare.

Cu șase luni înainte ca mandatul UNIFIL să expire, coaliția propusă de Franța și Italia se lovește de o întrebare pe care summit-urile nu o pot rezolva: cine trimite militari în sudul Libanului fără casca albastră a ONU, în baza cărei autorități juridice, cu ce reguli de folosire a forței și cine răspunde când lucrurile merg prost? Europa are o intenție. Nu are încă o forță, un mandat sau un lanț clar al responsabilității.