Franța rămâne A+, randamente ca Italia

Fitch, una dintre cele trei mari agenții care evaluează capacitatea statelor de a-și rambursa datoria, a menținut pe 28 august ratingul Franței la A+, cu perspectivă stabilă (Fitch, Bloomberg). Nu a existat o retrogradare. Dar același raport estimează deficite bugetare de peste 5 % din PIB în următorii trei ani. Franța se poate împrumuta în continuare. Condițiile devin însă mai scumpe.

A+ rămâne un rating solid în categoria recomandată investițiilor, dar marchează deja o deteriorare: Fitch a coborât Franța de la AA- în septembrie anul trecut, invocând creșterea datoriei și instabilitatea politică (Fitch). Perspectiva stabilă înseamnă că agenția nu anticipează o nouă mișcare pe termen scurt. Nu înseamnă că indicatorii fiscali merg în direcția bună.

Traiectoria deficitului și costul ei

Fitch se așteaptă ca deficitul Franței, adică diferența anuală dintre cheltuielile și veniturile statului, să ajungă la 5,2 % din PIB în 2026, 5,5 % în 2027 și 5,2 % în 2028 (France 24, Bloomberg). Ținta guvernului pentru 2026 este de 5,0 %, iar plafonul prevăzut de regulile UE este de 3 % (Comisia Europeană). Datoria publică ar urma să urce la 122,7 % din PIB până în 2028, de la 115,7 % în 2025 (Boursorama/Reuters).

Mecanismul contează aici mai mult decât cifrele luate separat. Deficitul fiecărui an se adaugă la datoria deja acumulată, iar dobânda pe care Franța o plătește pentru această datorie a crescut puternic. Împrumuturile trecute devin astfel cheltuieli viitoare: bani care merg către deținătorii de obligațiuni, nu către spitale, pensii sau reduceri de taxe. Evaluarea Comisiei Europene din iunie 2026 indică aceeași direcție, cu deficite estimate la 5,1 % în 2026 și 5,7 % în 2027 dacă politicile rămân neschimbate (Comisia Europeană).

Piețele nu mai tratează Franța ca fiind sub Italia la risc

Ratingurile influențează costurile de finanțare, dar piețele de obligațiuni se mișcă adesea înaintea agențiilor. Randamentul obligațiunilor franceze pe 10 ani a încheiat ziua de 28 august în jurul nivelului de 4,09 %. Referința germană era de aproximativ 3,27 %, ceea ce înseamnă un spread, adică diferența dintre costul de împrumut al Franței și cel al Germaniei, de circa 82 de puncte de bază (France-Epargne). Obligațiunile italiene pe 10 ani se tranzacționau în aceeași zi la un nivel apropiat (Quifinanza).

Această apropiere este nouă și spune mult despre schimbarea percepției investitorilor. Ani la rând, Franța s-a împrumutat mai ieftin decât Italia pentru că datoria franceză era considerată automat mai sigură. Acea diferență s-a închis. Bundesbank a semnalat lărgirea spreadului Franței în raportul său de stabilitate financiară, iar economistul-șef al Berenberg a observat că mișcarea a depășit creșterea costurilor de finanțare din alte economii mari (Bundesbank, Berenberg). Sky TG24 a rezumat situația spunând că Franța a devenit veriga slabă a zonei euro; Il Foglio a adăugat corecția necesară: Italia are încă o datorie absolută mai mare și ratinguri generale mai slabe (Sky TG24, Il Foglio).

Cine plătește când împrumuturile se scumpesc

Trezoreria franceză a câștigat timp: absența unei retrogradări evită o reevaluare forțată înaintea bugetului de toamnă. Investitorii care cumpără acum datorie franceză primesc randamente mai bune decât în perioada dobânzilor foarte mici, cu condiția să aibă încredere în solvabilitatea Franței.

Perdanții sunt mai greu de identificat imediat, dar sunt mai numeroși. Costurile mai mari cu dobânzile reduc spațiul disponibil pentru restul cheltuielilor publice. Franța rămâne în procedura de deficit excesiv a UE, procesul formal prin care Bruxellesul intervine atunci când o țară depășește plafonul de 3 %, deschis în iulie 2024 și încă în desfășurare (Comisia Europeană). Belgia arată aceeași presiune la scară mai mică: tot A+, tot în procedură de deficit excesiv, cu un guvern federal care încearcă să găsească economii de aproximativ 10 mld. euro până la mijlocul lunii octombrie (BusinessAM). Statele de dimensiune medie, cu datorii mari, nu mai pot amâna la nesfârșit ajustarea fiscală.

Creșterea economică este slabă, dobânzile urcă, datoria continuă să crească, iar parlamentul francez rămâne fragmentat. Fitch a oferit Franței timp, nu relaxare. Bugetul pentru 2026 va arăta dacă serviciul tot mai scump al datoriei va fi acoperit prin reduceri de cheltuieli, majorări de taxe sau încă o amânare.