Franța se împrumută mai scump decât Italia

Randamentul obligațiunilor de stat franceze cu scadența la zece ani era de 4,90 % miercuri, la ora 15:18 GMT, peste cel al obligațiunilor italiene, de 4,64 % (Borsa Italiana/Radiocor). Italia are o datorie mai mare, raportată la economie, ceea ce sugerează că investitorii evaluează Franța și după alte criterii. Contribuabilii francezi vor resimți această evaluare doar dacă randamentele ridicate se mențin până la următoarele emisiuni de obligațiuni ale statului.

Vânzările de obligațiuni au lovit cel mai puternic Franța

O obligațiune promite plăți fixe, astfel că prețul și randamentul ei evoluează în direcții opuse. Când vânzătorii împing prețul în jos, următorul cumpărător obține aceleași plăți la un cost mai mic, ceea ce înseamnă un randament mai mare.

Vânzările de miercuri au început în afara Europei. Prețul petrolului a depășit 100 de dolari pe baril, pe fondul temerilor privind aprovizionarea în timpul războiului din Iran, ceea ce a readus în atenție riscul inflației (Reuters via Fidelity).

Obligațiunile europene nu au scăzut în același ritm. În aceeași fotografie a pieței, surprinsă în cursul după-amiezii, randamentul Germaniei a crescut cu un punct de bază — adică 0,01 puncte procentuale —, cel al Franței cu 15 puncte de bază, iar al Italiei cu 11 (Borsa Italiana/Radiocor). Germania este reperul pentru împrumuturile în zona euro, iar diferența dintre randamentul francez și cel german s-a apropiat la închiderea zilei de 140 de puncte de bază (Teleborsa).

De ce investitorii privesc Franța cu mai multă prudență

Italia are o datorie mai mare în raport cu dimensiunea economiei sale. Comisia Europeană a estimat că datoria Italiei a ajuns la 137,1 % din PIB în 2025, față de 115,6 % în Franța; PIB-ul reprezintă valoarea bunurilor și serviciilor produse într-un an (European Commission, European Commission). Diferența dintre cele două țări este mult mai mare când vine vorba de cât trebuie să se împrumute în continuare.

În prognoza sa de primăvară, Comisia a estimat deficitul Franței — diferența anuală dintre cheltuielile și veniturile publice — la 5,1 % din PIB în 2026 și 5,7 % în 2027 (European Commission). Aceste estimări au fost publicate cu luni înaintea vânzărilor din această săptămână. Pentru Italia, aceeași prognoză indica un deficit de aproximativ 2,9 % și un excedent primar de 0,8 % din PIB în 2025, ceea ce înseamnă că veniturile acopereau cheltuielile, cu excepția dobânzilor (European Commission).

Cea mai plauzibilă explicație este că creditorii țin cont atât de cât mai trebuie să se împrumute fiecare guvern, cât și de datoria acumulată deja. Este o concluzie dedusă din prognoze, nu un motiv al investitorilor măsurat direct. Excedentul primar nu rezolvă problema datoriei Italiei: dobânzile și ritmul creșterii economice vor determina dacă raportul datorie/PIB scade. Presiunea asupra Franței nu a început miercuri; randamentele franceze atinseseră deja săptămâna trecută cel mai ridicat nivel din ultimele decenii (To Brief).

Când randamentul mai mare se transformă în cost

Scăderea prețului unei obligațiuni nu schimbă suma pe care Franța o datorează pentru titlurile deja vândute, ale căror plăți sunt fixe. Costul apare abia când statul emite obligațiuni noi.

La 1 octombrie, Franța a vândut obligațiuni în valoare de 6,271 mld. euro, cu scadența în 2036, la un randament mediu de 4,93 % (Agence France Trésor). Randamentul este acum fix pentru acei cumpărători. La următoarea emisiune, statul va plăti randamentul cerut de piață în ziua respectivă.

Volumul planificat este mare. Agence France Trésor, agenția care administrează datoria statului, estimează că Franța va vinde obligațiuni pe termen mediu și lung în valoare de 340 mld. euro în 2027. Planul include înlocuirea datoriei ajunse la scadență, prin refinanțare, și se bazează pe un buget pe care Parlamentul nu l-a aprobat încă (Agence France Trésor). Fiecare emisiune se stabilește la randamentul din ziua respectivă. Prin urmare, evoluția dintr-o singură zi spune puțin despre costul total; contează nivelul randamentelor pe parcursul unui an de emisiuni.

Deocamdată, pierd investitorii care dețin deja obligațiuni franceze, a căror valoare de piață a scăzut. Câștigă cumpărătorii noi, care își asigură venituri mai mari pentru anii următori. Contribuabilii vor suporta costuri mai mari doar dacă randamentele rămân ridicate pe durata emisiunilor: dobânzile suplimentare ar putea limita alte cheltuieli sau ar putea impune venituri publice mai mari. Până acum, nu s-a demonstrat că tranzacțiile de miercuri au influențat direct creditele ipotecare sau prețurile din Franța.

Franța se împrumută acum mai scump decât Italia, deși are o datorie mai mică, iar deficitele estimate de Comisie sunt cea mai clară explicație susținută de datele disponibile. Costul pentru contribuabilii francezi va depinde de cât timp se menține diferența, în timp ce statul derulează emisiunile planificate pentru 2027 (Agence France Trésor).