Datoria Franței apasă bugetul

Randamentul obligațiunilor guvernamentale franceze pe 10 ani — adică dobânda cerută de investitori pentru a deține datorie franceză la prețurile actuale din piață — a ajuns săptămâna trecută la 4,05 %, cel mai ridicat nivel din 2009 (Boursorama/Reuters, LSE). Când randamentele cresc, statul se împrumută mai scump. Costul nu apare însă dintr-o dată în buget, ci se acumulează treptat, pe măsură ce datoria veche, contractată la dobânzi mici, ajunge la scadență și este înlocuită cu datorie nouă, mai scumpă. Problema Franței nu este accesul la finanțare, ci spațiul bugetar care se îngustează.

Franța nu este singurul stat afectat. Costurile de împrumut pe termen lung au crescut și în Germania, Japonia, Statele Unite și Regatul Unit (The Guardian). Îngrijorarea specifică Franței se vede însă în spread, diferența dintre costul la care se împrumută Parisul și cel la care se împrumută Berlinul. Săptămâna trecută, diferența era de 84–86 de puncte de bază, adică 0,84–0,86 puncte procentuale (Boursorama/Reuters, QuiFinanza). Spreadul Italiei era în jur de 78–82 de puncte de bază (El Economista). Franța plătește acum mai mult decât țara care, în urmă cu un deceniu, simboliza criza datoriilor din zona euro.

Cum erodează 4 % bugetul, încet

Franța are o datorie publică de 3.536 mld. euro (INSEE). Această datorie nu se reevaluează peste noapte. Obligațiunile existente continuă să plătească dobânzile inițiale, mai mici, până ajung la scadență. Presiunea vine prin refinanțare: pe măsură ce titlurile vechi expiră, agenția franceză a datoriei, AFT, le înlocuiește la dobânzile mai ridicate de astăzi. Anul acesta, AFT intenționează să emită obligațiuni pe termen mediu și lung de aproximativ 310 mld. euro, față de sub 210 mld. euro în 2019 (Le Figaro, AFT).

Efectul se vede deja în execuția bugetară. Cheltuielile Franței cu dobânzile au ajuns la 34,5 mld. euro în primul semestru din 2026, cu 19 % peste nivelul din aceeași perioadă a anului trecut (Reuters Breakingviews). Estimările guvernului indică un cost anual de 64,8 mld. euro în 2026 și de 74,2 mld. euro în 2027, față de 31,6 mld. euro în 2019 (Le Figaro). Dobânzile concurează direct cu serviciile publice și cu reducerea deficitului pentru fiecare euro suplimentar din buget.

Cine plătește, cine încasează

Noii cumpărători de obligațiuni franceze încasează venituri mai mari decât în perioada în care Franța se împrumuta la 1 % sau 2 %. Asigurătorii, fondurile de pensii și investitorii care caută randament câștigă din cupoanele mai ridicate. Pentru deținătorii existenți, mecanismul funcționează invers: când randamentele cresc, prețul de piață al obligațiunilor mai vechi, cu cupoane mai mici, scade (Notizie.it). Pierderile rămân contabile dacă titlurile nu sunt vândute, dar băncile și fondurile care își marchează portofoliile la prețul pieței resimt impactul în bilanțuri (Il Messaggero).

Cei mai clari perdanți sunt contribuabilii viitori și utilizatorii serviciilor publice franceze. FMI spune că Franța are nevoie de o ajustare bugetară structurală de aproximativ 0,8 % din PIB pe an până în 2029 pentru a-și stabiliza datoria (IMF). Premierul Sébastien Lecornu țintește un deficit de aproximativ 4,9 % din PIB în 2027, în timp ce traiectoria cerută de UE este mai aproape de 4,3 % (Le Monde). Închiderea acestei diferențe înseamnă înghețări de cheltuieli, majorări de taxe sau o combinație între cele două.

Guvernele de la Roma și Atena câștigă, între timp, un argument politic. Fact-checkerii italieni notează că comparația avantajează Italia parțial pentru că randamentele germane au crescut puternic, nu doar pentru că situația italiană s-a îmbunătățit (Pagella Politica).

Franța se poate împrumuta în continuare. Bugetul este problema

Pe 20 august, AFT a vândut obligațiuni de 12,5 mld. euro, cu o cerere confortabil peste ofertă (Les Echos Investir). Investitorii sunt dispuși să împrumute Franța, dar cer un preț mai mare. Banca Centrală Europeană are un instrument de achiziții de obligațiuni conceput pentru a opri presiunea nejustificată a piețelor, Transmission Protection Instrument, însă folosirea lui presupune ca statul vizat să respecte regulile fiscale ale UE. Franța se află din iulie 2024 în procedura de deficit excesiv, mecanismul prin care UE supraveghează statele cu deficite peste limitele convenite, ceea ce face activarea instrumentului mai greu de justificat (ECB, European Commission).

Franța poate încă să vândă obligațiuni. Testul mai dificil este politic: Parisul trebuie să legifereze mai mulți ani consecutivi de înăsprire bugetară înainte ca alegerile prezidențiale din 2027 să facă disciplina fiscală și mai greu de vândut publicului.