Franța: primă de 94 puncte de bază

Prima cerută Franței pentru împrumuturile pe zece ani față de Germania a încheiat ședința din 10 septembrie în apropierea nivelului de 94 de puncte de bază, echivalentul a 0,94 puncte procentuale. Investitorii solicită astfel un randament anual cu aproape un punct procentual mai mare pentru a credita Franța decât Germania pe aceeași perioadă, cea mai amplă diferență de la criza datoriilor din zona euro din 2012 (Le Monde, DHnet).

Randamentele obligațiunilor au crescut în întreaga zonă euro în acea zi, după ce piețele au absorbit majorarea dobânzii BCE și apropierea petrolului Brent de 100 de dolari. Randamentul titlurilor germane pe zece ani a urcat cu aproximativ 5,3 puncte de bază, iar cel al obligațiunilor franceze cu 9,8 puncte, potrivit datelor Reuters citate de Boursorama. Diferența de circa 4,5 puncte de bază arată că șocul comun nu explică singur deprecierea relativă a datoriei franceze.

De ce este penalizată Franța

Consiliul guvernatorilor BCE a ridicat rata facilității de depozit, adică dobânda primită de bănci pentru banii păstrați peste noapte la banca centrală, la 2,50 % (BCE). BCE nu poate produce petrol sau gaze, dar încearcă prin dobânzi mai mari să împiedice scumpirea energiei să se propage în restul economiei, prin revendicări salariale pentru recuperarea puterii de cumpărare și noi majorări de prețuri din partea companiilor. Proiecțiile din septembrie indicau o inflație a energiei de 14,3 % în zona euro în august, față de 10,3 % cu o lună înainte (proiecțiile BCE).

Dobânzile mai mari scumpesc finanțarea pentru toate statele, însă Franța suportă o penalizare suplimentară din cauza situației bugetare. Comisia Europeană estima că deficitul Franței va ajunge la 5,1 % din PIB în 2026 și la 5,7 % în 2027 în absența unor măsuri noi, iar datoria publică va depăși 120 % din PIB (Comisia Europeană). Cum deficitul nu scade suficient de repede, investitorii cer un randament mai mare pentru riscul asumat.

Comparația cu Italia pune mai bine în evidență problema Franței. Italia are o datorie mai mare, de aproximativ 138,6 % din PIB, dar deficitul său este de circa 2,9 % și se restrânge (UPB). Franța plătește acum o dobândă ușor mai ridicată decât Italia pentru împrumuturile pe zece ani, o inversare apărută la sfârșitul lunii august (Euronews Italia). În ședința din 10 septembrie, prima Italiei față de Germania s-a mărit cu numai aproximativ 3 puncte de bază, comparativ cu circa 4,5 puncte în cazul Franței (QuiFinanza). Mișcarea relativă a pieței s-a concentrat, așadar, asupra datoriei franceze.

Costul bugetar se acumulează lent

Franța și-a propus să emită în 2026 un volum record de obligațiuni pe termen mediu și lung, în valoare de 310 mld. euro (Agence France Trésor). Fiecare punct de bază adăugat randamentului crește costul finanțării, dar numai pentru titlurile noi, emise inclusiv pentru a înlocui datoria ajunsă la scadență. Scadența medie a datoriei franceze aflate în circulație depășește opt ani, ceea ce înseamnă că majoritatea plăților actuale de dobândă sunt încă stabilite la nivelurile mai mici din trecut (Senatul Franței). Efectul bugetar este real, însă se va acumula treptat, pe parcursul mai multor ani de refinanțare.

Investitorii continuă să cumpere obligațiuni franceze. O licitație din 3 septembrie s-a încheiat la un randament de 4,23 %, în creștere de la 3,90 % în luna precedentă, dar valoarea ofertelor a fost de 2,28 ori mai mare decât suma vândută (Agence France Trésor). Emisiunea a fost plasată integral, însă la un cost mai ridicat: investitorii cer o compensație suplimentară, fără să abandoneze piața franceză.

Nu este o criză, dar finanțarea nu mai este ieftină

În perioada 2011–2012, primele plătite de Italia și Spania față de Germania au ajuns la 500–650 de puncte de bază, pe fondul temerilor că zona euro s-ar putea destrăma și al dificultăților întâmpinate de bănci în obținerea finanțării (Raportul anual al BCE pentru 2012). Diferența de 94 de puncte de bază a Franței este de cu totul alt ordin de mărime, iar evoluțiile din 10 septembrie nu indicau o deteriorare a capacității statului francez de a se împrumuta.

Franța plătește o primă fiscală distinctă, dar piața obligațiunilor funcționează în continuare. Costul imediat vine din refinanțarea treptată la dobânzi mai mari, nu dintr-o criză de finanțare. Rămâne incert dacă un parlament fragmentat poate adopta reduceri de cheltuieli sau majorări de taxe înainte ca acumularea acestor costuri să restrângă marja de acțiune a guvernului. Evoluția unei singure zile nu poate demonstra de ce s-a mărit prima și nici cât va dura această tendință, însă direcția este limpede: dintre guvernele zonei euro, Franța este cea căreia piețele îi cer acum explicații pentru starea finanțelor publice.