Un Rafale francez doboară drona

Două doborâri în trei săptămâni. Un F-16 românesc a distrus o dronă deasupra Estoniei pe 19 mai. Un Rafale francez a făcut același lucru deasupra Letoniei pe 8 iunie. În ambele cazuri, NATO a salutat rezultatul. În niciunul nu a explicat public regulile de angajare, adică cine poate autoriza folosirea armamentului și în ce condiții.

Această lipsă de claritate ajunge direct pe masa summitului liderilor NATO de la Ankara, programat pe 7-8 iulie.

O misiune de poliție aeriană care a ajuns să doboare ținte

Misiunea Baltic Air Policing rotește avioane de luptă aliate la baza aeriană Šiauliai, în Lituania, din 2004, la scurt timp după aderarea celor trei state baltice la NATO. Misiunea există pentru că Estonia, Letonia și Lituania nu operează propriile avioane de luptă. Timp de două decenii, aliații aflați prin rotație au identificat și escortat aeronave necunoscute în apropierea spațiului aerian baltic. Era o patrulă de pace, nu o operațiune de luptă. Deschiderea focului era excepția rară, autorizată de la caz la caz prin capitalele naționale.

Pe 8 iunie, o dronă a intrat în spațiul aerian al Letoniei dinspre Rusia în jurul orei locale 9:18. Două Rafale franceze au decolat de la Šiauliai și au distrus drona deasupra localității Berzgale, la aproximativ 30 km de granița cu Rusia, potrivit relatărilor Numerama și Le Figaro. Ministrul leton al apărării, Raivis Melnis, a spus că ordinul de angajare a venit de la comandamentul NATO. Cu trei săptămâni înainte, ministrul eston al apărării autorizase personal tirul pilotului român deasupra teritoriului Estoniei.

Două angajări, două lanțuri de autorizare. Nicio explicație publică pentru diferență.

Cine poate da ordinul de foc

Pe 21 mai, președinții celor trei state baltice au cerut NATO să renunțe la modelul de poliție aeriană și să îl înlocuiască printr-o misiune permanentă de apărare aeriană. Cererea centrală este delegarea anticipată a autorității de angajare. Asta ar permite unui comandant NATO să ordone doborârea unei ținte fără ca fiecare decizie să fie retrimisă unei capitale naționale (NATO). Nouă state de pe flancul estic au susținut o formulă similară la summitul B9 de la București. Ungaria s-a abținut, ceea ce poate deveni un veto, deoarece orice decizie NATO are nevoie de consensul tuturor celor 32 de membri.

Secretarul general Mark Rutte a descris ambele doborâri drept „exact ceea ce am planificat”, dar a evitat limbajul folosit de președinții baltici privind trecerea la o misiune superioară (NATO). Germania, Franța și Statele Unite nu au susținut public schimbarea. Dacă va fi adoptată, autoritatea predelegată ar marca cea mai mare modificare a posturii NATO pe flancul estic de la crearea grupurilor de luptă enhanced Forward Presence, decisă la summitul de la Varșovia din 2016.

Aliații estici nu mai așteaptă

În lipsa unor reguli comune ale alianței privind autoritatea de angajare, statele din est își construiesc propriile soluții. Polonia a semnat un contract de 4,2 mld. euro pentru baterii anti-dronă aflate integral sub control național, ocolind complet Inițiativa Europeană Sky Shield (Defence24). Dacă NATO nu poate decide cine dă ordinul de tragere, Varșovia va păstra această decizie la nivel național.

Un pilot român a doborât o dronă deasupra Estoniei sub comandă NATO. România nu a angajat niciodată o dronă deasupra propriului teritoriu, deși în 2026 au existat incursiuni repetate, inclusiv drona care a lovit pe 29 mai un bloc din Galați, rănind două persoane și obligând evacuarea a 70 de locatari (Digi24). Sistemul anti-dronă Merops, furnizat de Statele Unite, fusese declarat operațional, dar nu a fost desfășurat în cel mai expus oraș de frontieră. Sub comandă NATO, în străinătate, pilotul a avut autoritatea să acționeze. Sub reguli naționale, acasă, sistemul s-a blocat.

Franța, care conduce în prezent rotația baltică, a înregistrat 11 decolări de interceptare într-o singură săptămână înainte de angajarea din 8 iunie (Euronews). Rotația se încheie în iulie. Statul care va înlocui Franța va prelua același ritm operațional, fără garanția că îl va putea susține la același nivel.

Fiecare doborâre face următorul ordin mai ușor de dat, dar mai greu de justificat în cadrul regulilor existente. După cum nota o analiză, „prezența persistentă este jumătatea ușoară; autoritatea de angajare predelegată între treizeci și doi de membri este jumătatea pe care Europa nu a închis-o” (Grosswald). Ankara trebuie acum să decidă dacă formalizează ceea ce piloții fac deja sau păstrează ambiguitatea deliberată. Formalizarea redesenează flancul estic. Ambiguitatea lasă apărarea aeriană baltică dependentă de aliatul care se află, la acel moment, în rotație la Šiauliai și de viteza cu care pilotul acelui aliat primește ordinul înainte ca o dronă să ajungă într-un oraș.