Gazul rămâne scump după revenirea petrolierelor în Hormuz

Navele circulă din nou prin Strâmtoarea Hormuz, pasajul îngust din Golf prin care trece aproximativ o cincime din petrolul comercializat la nivel mondial. Tranzitele zilnice au urcat de la sub 10 la începutul lunii martie la aproximativ 35 până la 22 iunie, potrivit S&P Global. Peste 20 de petroliere, cu aproximativ 35 mil. barili, au traversat strâmtoarea după acordul dintre SUA și Iran (CNBC). Petrolul își găsește din nou ruta spre piață. GNL-ul (gaz natural lichefiat, răcit până devine lichid pentru a putea fi transportat cu nave specializate) nu revine la fel de ușor, iar pentru Europa riscul de preț rămâne acolo.

Petrolul are rute ocolitoare. GNL-ul nu.

Diferența pornește de la geografie. O parte din țițeiul din Golf poate evita complet Hormuz: Arabia Saudită operează o conductă cu o capacitate de export de aproximativ 5 mil. barili pe zi, iar Emiratele Arabe Unite au o rută de 1,8 mil. barili/zi care ocolește strâmtoarea (EIA). Petrolul este și mai ușor de înlocuit. Dacă o încărcătură întârzie, alta din Africa de Vest sau din Americi poate acoperi golul.

Terminalele de export pentru GNL ale Qatarului se află dincolo de Hormuz, fără alternativă prin conductă. În perioada cea mai dificilă a perturbărilor, niciun metanier încărcat nu a traversat strâmtoarea între 1 martie și 24 aprilie, ceea ce a scos din piață peste 10 mld. picioare cubice pe zi de ofertă, un volum suficient pentru a mișca prețurile globale ale GNL (EIA).

Revenirea a început, dar rămâne parțială. Qatarul a început să aducă nave goale înapoi prin strâmtoare. În săptămâna încheiată la 19 iunie, a încărcat aproximativ o cincime din ritmul de dinaintea războiului (Energy Connects). Doha spune că o instalație avariată va rămâne oprită, chiar dacă restul producției repornește (Infobae/EFE).

Prețurile gazelor nu au coborât în același ritm cu petrolul. Contractul TTF cu livrare luna următoare, reperul angro olandez care influențează prețurile gazelor în Europa, era la 40,90 euro/MWh pe 25 iunie, aproape neschimbat, în timp ce Brentul coborâse la 72,75 dolari, anulând creșterile legate de război (Dawn/Reuters, CNBC). BNP Paribas a descris reacția gazelor drept „mai moderată” decât cea a petrolului, adică prețurile gazelor rămân ridicate (BNP Paribas).

De ce navele pot trece, dar costurile nu scad

O navă poate traversa fizic Hormuz. Asta nu înseamnă că merită trimisă. Primele pentru risc de război, adică asigurarea suplimentară cerută pentru navigația prin zone de conflict, rămân la aproximativ 3-4 % din valoarea unei nave, față de circa 0,25 % înainte de război (S&P Global, Allianz Commercial). Aproximativ 1.150 de nave încărcate, cu mărfuri evaluate împreună la circa 125 mld. dolari, așteptau încă trecerea prin Golf la finalul lunii iunie (Allianz Commercial). Maersk a scos două nave din strâmtoare, dar a lăsat trei în Golf. Companiile decid cursă cu cursă, nu revin la orare normale (The Copenhagen Post).

Diferența de asigurare este mecanismul prin care o problemă de securitate maritimă devine cost economic. Asigurătorul taxează mai mult armatorul. Armatorul ridică tarifele de transport. Cumpărătorul plătește mai mult pentru GNL livrat, materii prime petrochimice și inputuri industriale. Cumpărătorii europeni de gaze și industria se află la capătul acestui lanț.

Protejate, expuse sau în construcție

Povara nu cade uniform în Europa. Germania importă doar 6,1 % din țițeiul său din Orientul Mijlociu, dar depinde de importuri pentru 67 % din energia consumată (Destatis). Riscul ajunge la industria germană nu printr-o lipsă directă de aprovizionare, ci prin prețurile globale: cumpărătorii nu știu când sosesc încărcăturile și cât vor costa. Analiștii din industria chimică se așteaptă ca materiile prime petrochimice să se normalizeze lent, în unele cazuri abia în 2027 (Chemie Technik).

Spania pare mai bine protejată. Depozitele de gaze sunt pline peste 70 %, față de o medie a UE de aproximativ 46 %, iar numai 1,7 % din aprovizionare este legată direct de Hormuz (Europa Press, Energy Aspects). Stocurile mari protejează împotriva unui șoc de volum. Nu protejează însă împotriva riscului de preț, pentru că Spania cumpără gaze pe aceeași piață europeană în care încărcătura marginală modelează așteptările tuturor.

Polonia încearcă să-și construiască ieșirea din vulnerabilitate, cu o capacitate de GNL de 8,3 mld. metri cubi/an la Świnoujście și două terminale plutitoare planificate până în 2030 (GAZ-SYSTEM, gov.pl). Capacitatea de terminal ajută reziliența. Nu poate crea GNL care nu poate naviga.

Președintele Enagas a spus pentru Ara că piețele futures la gaze nu indică o normalizare completă înainte de finalul lui 2027 sau începutul lui 2028. Este o prognoză de piață, nu o certitudine. Dar oferă măsura realistă a ceea ce înseamnă „redeschiderea” Hormuzului. Petrolul a găsit rute ocolitoare. Pentru gaze, blocajul rămâne ruta.