Germania împrumută €110 miliarde pentru armată

Guvernul condus de Friedrich Merz a aprobat proiectul de buget pentru 2027, cu datorie nouă totală de aproximativ 203,6 mld. euro, dintre care 109,7 mld. euro sunt rezervate cheltuielilor militare (SPIEGEL, RTE). La această scară, Germania ar deveni cel mai mare debitor al zonei euro într-un singur an. Pentru restul Europei, însă, miza nu este doar suma, ci mecanismul: Berlinul și-a modificat propriile reguli fiscale pentru a putea împrumuta mai mult, în timp ce majoritatea partenerilor nu au aceeași marjă.

Cum se împrumută Germania în afara propriilor reguli

Cheltuielile totale ajung la 555,4 mld. euro. Bugetul federal propriu-zis are nevoie de împrumuturi noi de 118,7 mld. euro pentru a acoperi diferența dintre veniturile fiscale și cheltuielile planificate. În paralel, există două canale suplimentare de finanțare: aproximativ 54,9 mld. euro dintr-un fond pentru infrastructură și 30 mld. euro din fondul pentru apărare creat în 2022 (DW).

Aceste „fonduri speciale” sunt instrumentul central. Permit guvernului să afișeze un deficit bugetar principal mai mic, în timp ce împrumuturile mari sunt mutate pe canale laterale, aflate în afara bugetului obișnuit. Frâna constituțională a datoriei, regula care limitează structural cât poate împrumuta anual guvernul federal, a fost modificată pentru a excepta cheltuielile de apărare care depășesc 1 % din PIB. Această schimbare i-a oferit lui Merz spațiul necesar pentru a viza cheltuieli militare de 3,5 % din PIB până în 2029 (Bundesregierung).

Costul se acumulează rapid. Plățile de dobânzi pentru datoria federală ar urma aproape să se dubleze, de la 41,9 mld. euro în 2027 la aproximativ 80,7 mld. euro în 2030, potrivit proiecțiilor bugetare citate de Upday. Consiliul german pentru stabilitate fiscală, organismul care monitorizează împrumuturile la nivel federal și regional, a avertizat că această traiectorie riscă să intre în conflict cu regulile UE privind datoria publică (Handelsblatt).

Împrumuturi pentru sine, austeritate pentru bugetul comun

În același timp, Berlinul cere reducerea următorului buget al UE cu aproximativ 400 mld. euro, potrivit unui document de poziție divulgat și relatat de Marketscreener. Bugetul comun finanțează programele de coeziune, agricultura și politicile climatice în statele membre mai sărace. Germania și-a rescris propria constituție fiscală pentru a cheltui mai mult pe apărare, dar le cere partenerilor europeni să accepte mai puțini bani din fondul comun.

Franța se află în cea mai dificilă poziție. Parisul s-a angajat la cheltuieli militare de 436 mld. euro până în 2030, însă datoria publică franceză este deja de aproximativ 117,5 % din PIB, iar costurile cu dobânzile ar putea ajunge, pe termen lung, spre 5 % din PIB (Le Figaro, Le Monde). Germania și-a creat spațiu fiscal prin modificarea unei clauze constituționale. Franța nu are o opțiune echivalentă și trebuie să se refinanțeze anual în limite mult mai strânse.

Piața obligațiunilor arată presiunea mai largă. Randamentul Bundului german pe 10 ani era de aproximativ 2,94 % la 6 iulie, în timp ce obligațiunea italiană echivalentă era la 3,71 %, adică un spread de 77 de puncte de bază, diferența dintre costurile de împrumut ale celor două state (Borsa Corriere, Teleborsa). Reducerea spreadului pare, la prima vedere, o veste bună pentru Roma. În realitate, diferența s-a micșorat pentru că împrumuturile Germaniei au devenit mai scumpe, nu pentru că Italia se finanțează mai ieftin. BNP Paribas a observat deja că dobânzile structural mai ridicate cresc povara datoriei în toate economiile avansate (BNP Paribas).

Ce cumpără, de fapt, acești bani

Secretarul general al NATO, Mark Rutte, a presat Berlinul să transforme cheltuielile mai mari în forțe pregătite de luptă și linii de producție funcționale, nu doar în poziții bugetare (NATO). Acesta este testul real. Germania are capacitatea financiară de a susține reînarmarea europeană. Le datorează aliaților dovada că împrumuturile record produc brigăzi dislocabile, baterii de apărare antiaeriană și rezerve de muniție, nu doar costuri unitare mai mari și echipamente importate. Întrebarea lăsată deschisă de acest buget este dacă Franța și statele membre mai mici pot ține pasul fără mai multă finanțare comună la nivelul UE.